35 vizualizări 9 apr 2008

Un ofiţer de la Biroul de Investigaţii Criminale al IPJ Cluj a fost prins în timp ce fura, împreună cu soţia, din magazinele orăşelului austriac Wiener Neustadt.

După ce ne-au acuzat că le-am mâncat lebedele şi ne-au privit cu suspiciune, de multe ori îndreptăţită, vreme de un deceniu şi jumătate, austriecii şi-au văzut în sfârşit confirmată părerea că suntem o naţie de hoţi. Ca ridicolul situaţiei să fie complet, omul nostru îşi folosise experienţa profesională: Liviu Popa Terec este angajat la Investigaţii Criminale, iar înainte de a-şi da examenele pentru a deveni ofiţer, lucrase ca agent la “Mică criminalitate”, ocupându-se exact de hoţi.

Logic, Backer, un brutar dintr-un sat, îşi spune acum filozofic, în timp ce savurează cafeaua de dimineaţă şi citeşte ştirea în Salzburger Nachrichten: “Dacă la ăştia şi poliţiştii fură din magazine...”.

Pentru că asta e, într-adevăr, exact genul de ştire care face uitate într-o clipită şi eforturile făcute de Poliţia Română pentru a-i ajuta pe omologii austrieci să scape de bandele de hoţi venite de pe la noi, şi conduita onestă a zecilor de mii de conaţionali ai ofiţerului ciorditor care muncesc legal în Austria. Noroc că sutele de milioane de euro cheltuite de români în staţiunile montane austriece au ajuns să fie deja prea importante pentru ca vestea isprăvilor “vajnicului poliţist” să producă mai mult decât căutături piezişe la adresa noastră. Culmea e că avem poliţişti hoţi destui şi acasă, de ne-am permis să dăm la export. Numai în 2007, 110 colegi de-ai lui Terec au fost învinuiţi oficial de fapte de corupţie ce au mers de la tradiţionala şpagă până la cârdăşia cu hoţii.

Oricum, vestea „realizărilor“ austriece ale subinspectorului Liviu Popa Terec i-a umplut de furie pe colegii acestuia din poliţia clujeană, care spuneau ieri cui stătea să-i asculte că l-ar linşa pe hoţ dacă ar avea ocazia.

Când a explodat scandalul porno-poliţistei, femeia a fost rapid identificată de conducerea Poliţiei Capitalei şi a scăpat de concediere doar pentru că se afla în concediu postnatal. Cine sunt totuşi oamenii ăştia şi cum au ajuns ei poliţişti?

Poliţia Română peticeşte de ani buni găurile imense din schema de personal prin angajări din afara sistemului şi promovări ale subofiţerilor în corpul ofiţeresc. La sfârşitul lui 2007, procentajul de încadrare era de numai 91,1%, şi asta după o campanie intensă de angajări, derulată în ultimii trei ani. În perioada 2005-2007, Poliţia a angajat direct din civilie 4919 de cadre şi, după stagii de pregătire care de cele mai multe ori nu au depăşit şase luni, i-a trimis pe noii poliţişti la post. În paralel, 1964 de agenţi au trecut examenele necesare şi au devenit ofiţeri. Numai că, în acelaşi timp, 2005 de poliţişti cu “ştate” vechi, majoritatea cu experienţă profesională de peste zece ani, de multe ori absolvenţi ai Academiei de Poliţie sau ai şcolilor de subofiţeri, au încetat raporturile de serviciu la cerere, plecând spre posturi mai mănoase din sectorul privat.

Evident că, în disperarea provocată de lipsa de cadre şi de veşnica hemoragie de ofiţeri şi subofiţeri bine pregătiţi, Poliţia nu-şi poate permite să fie prea severă la examenele de angajare. Asta fără a mai pune la socoteală faptul că în sistem ajung să intre oameni de cele mai multe ori cinstiţi, dar al căror background este destul de puţin cunoscut şi care nici nu au trecut printr-un sistem de învăţământ cu specific poliţienesc. Aşa a ajuns poliţistă şi agenta porno care acum trei ani lucra la videochat. În plus, oricât ar nega şefii din Minister sau din IGP, cuvioasa şpagă şi preacinstita pilă continuă să facă minuni, mai ales la examenele de promovare a subofiţerilor în corpul ofiţeresc.

Exemplul subofiţerului de la “mică criminalitate” ajuns ofiţer la Investigaţii Criminale şi ciorditor în Austria demonstrează că, la fel ca în cazul oricărei alte măsuri cu caracter excepţional, şi eficienţa acestor “peticiri” depinde fundamental de competenţa “croitorului”. Normal, la noi, în ţara acarului Păun, nici nu se poate pune problema să vedem măsuri de genul celei luate în Ungaria, când un poliţist care intervenea la o spargere a fost surprins de camerele de supraveghere în timp ce fura 50.000 de forinţi. Dar, dacă miniştrii români nu răspund niciodată pentru gafele subordonaţilor, poate că măcar şeful de inspectorat judeţean care i-a semnat promovarea subinspectorului-ciorditor ar putea să tragă ponoasele alături de cel pe care l-a făcut ofiţer.

Citește și: