Raluca ION
Raluca ION
4049 vizualizări 25 iul 2011

Înainte să măcelărească 68 de oameni unul câte unul şi să arunce în aer alţi opt, criminalul din Norvegia a avut grijă să producă "material de marketing de calitate", aşa cum el însuşi l-a denumit într-un fel de îndreptar pentru psihopaţii de pretutindeni, pe care l-a postat pe internet. A mers la solar, a tras de fiare, s-a tuns şi s-a bărbierit, şi-a aplicat un machiaj uşor şi a făcut o şedinţă foto, schimbând costumaţii după costumaţii, prin care să obţină imaginea de cavaler arian numai bună de prezentat lumii după atrocităţi. Şi-a expus convingerile demente într-un manifest de 1500 de pagini, şi-a descris PR-istic hobby-urile, şi-a prezentat înălţimea şi greutatea, şi-a enumerat călătoriile, ca o vedetă de televiziune. A vrut să rămână în istorie ca "unul dintre cei mai influenţi oameni ai timpului său" făcând carnagiu. Le-a premeditat altora moartea, iar lui nemurirea.

În timp ce el ucidea cu metodă adolescenţi lipsiţi de apărare pe insula Utoya, nişte oameni aflaţi pe Utvika, o insulă vecină, care nu premeditaseră nimic altceva decât o zi de vacanţă, au riscat totul ca să-i salveze pe tinerii care se ascundeau pe ţărm sau care se aruncaseră în apele reci ca să scape de atacator. "Nişte localnici mi-au salvat viaţa", spunea pentru CNN un tânăr care a reuşit să fugă din coşmarul de pe Utoya. Potrivit estimărilor, oamenii aflaţi în vacanţă pe insula Utvika au ajutat la salvarea a 200-300 de tineri. Unii sunt neştiuţi de nimeni şi vor rămâne "nişte turişti" sau "nişte localnici", altora presa le-a aflat numele. Numele lor şi nu cel al atacatorului ar trebui să rămână în istorie.

Marcel Gleffe, un neamţ în vârstă de 32 de ani, care pune acoperişuri în viaţa de zi cu zi şi care se afla atunci în vacanţă, cu părinţii lui, a salvat, fără să stea prea mult pe gânduri, 20 de adolescenţi. Nu există o imagine mai frumoasă a curajului şi a umanităţii decât cea a acestui om, aşa cum l-au fotografiat jurnaliştii de la Der Spiegel - bărbos, nedormit, îmbrăcat în trening şi încălţat în papuci de plastic, lângă barca lui roşie.

Sau uitaţi-vă la Kaspar Ilgaud, un bărbat între două vârste, care a făcut un drum, apoi un altul, apoi un altul şi încă un altul pe ţărmul insulei pe care avea loc măcelul şi a dus zeci de adolescenţi dinspre moarte spre viaţă. Într-un rând s-a apropiat de insulă şi a strigat spre tinerii aflaţi pe pietre, crezând că se adăpostesc. Şi-a dat însă seama, cu groază, că erau morţi deja.

Sau pronunţaţi numele lui Otto Loevik, care şi-a luat barca şi a salvat între 40 sau 50 de tineri de la masacru. Atacatorul a tras şi în el, iar omul a văzut cadavre ale tinerilor plutind în jur. A refuzat să vorbească cu ziariştii care l-au numit erou: "Mi-a spus: 'A trebuit să aleg pe cine să iau în barcă şi pe cine să las în urmă. Pe cine să alegi?'", a povestit soţia lui pentru Reuters.

Ca şi alţi eroi de pe insula Utvika, el se simte acum vinovat că nu a putut salva mai mulţi, fără să se gândească la cei care au acum o viaţă înainte datorită lui. Ca şi alţi eroi, nu simte că el este unul dintre cei mai influenţi oameni ai timpului său.

Citește și: