Alina Matis
Alina Matis
5956 vizualizări 20 sep 2012

"Procesul electoral din Statele Unite este marcat acum de corupţie financiară. (...) Ştiţi câţi bani am strâns eu când am candidat împotriva lui Ford? Zero. Ştiţi câţi bani am strâns eu când am candidat împotriva lui Reagan? Zero. Aveam finanţare publică". În urmă cu o săptămână, am fost plăcut suprinsă să îl ascult, la Atlanta, pe Jimmy Carter cum desfiinţa sistemul electoral american şi regulile lui "proaste" de finanţare, în plină campanie prezidenţială a co-democratului Barack Obama.

Tristul portret al campaniilor electorale din democraţia numărul unu a lumii a fost pe cât de neaşteptat, pe atât de corect. Întrebat ce părere are despre starea democraţiei din ţările Americii Latine, Carter a răspuns că "raportat la Statele Unite, America de Sud a mers foarte frumos pe calea alegerilor democratice". De cealaltă parte, "procesul electoral american este marcat acum de corupţie financiară. Avem unul dintre cele mai proaste procese electorale din lume", a spus fostul preşedinte, în aplauzele unei săli pline de altfel de donatori.

Până în 6 noiembrie, campania pentru alegerile prezidenţiale şi legislative din Statele Unite va fi costat 6 miliarde de dolari, potrivit unei analize a Center for Responsive Politics. Barack Obama a cheltuit până acum peste 262 de milioane de dolari şi are datorii de aproape 3 milioane. Cei mai generoşi contribuitori sunt University of California, Microsoft Corp., Google Inc., DLA Piper şi Harvard University, potrivit datelor oficiale. În cazul lui Romney, principalele organizaţii donatoare cunoscute sunt Goldman Sachs, JPMorgan Chase & Co, Morgan Stanley, Bank of America şi Credit Suisse Group. Aceştia sunt, de fapt, investitori, chiar şi străini, care vor trebui răsplătiţi după campanie şi care vor avea o putere foarte mare în următorii ani în ceea ce priveşte cursul carierelor lui Barack Obama şi Mitt Romney.

America de Sud şi de Nord au, fiecare, o singură ţară în care nu există finanţare de stat pentru cursele electorale. În Sud este Venezuela, în Nord sunt Statele Unite.

Campaniile americane sunt de mult timp puternic influenţate de banii proveniţi din exterior, însă industria electorală a ajuns pe noi cote odată cu decizia Curţii Supreme din 21 ianuarie 2010, care a pus bazele celui mai nociv mecanism de campanie din istorie: Super PACs (Super Political Action Committees). Magistraţii americani au hotărât atunci că, în baza Primului Amendament la Constituţia SUA, guvernul nu le poate interzice corporaţiilor sau sindicatelor să fie implicate financiar în procesul electoral. Aşa s-au născut Super PAC-urile, nişte comitete în care, fără precedent, oricine poate vârsa oricâţi bani, cu posibilitatea de a rămâne anonim.

Toate aceste miliarde care învârt motorul din centrul democraţiei americane, procesul electoral, se duc în mare parte pe reclama negativă, şi ea o trăsătură definitorie a alegerilor americane. Se plătesc reclame ca la SuperBowl, din care, cel puţin anul acesta, acurateţea informaţiilor lipseşte cu desăvârşire, singurul lor scop fiind să îl desfiinţeze pe adversar. Se plătesc oameni care să furnizeze tot felul de casete cu candidaţii (cele mai recente sunt acestea: Barack Obama şi Mitt Romney). Pe scurt, se plăteşte orice ar putea lovi în reputaţia sau credibilitatea cuiva.

"Avem cel mai bun guvern pe care banii îl pot cumpăra", spunea Mark Twain. Un veac mai târziu, acesta este, în continuare, enunţul care defineşte campaniile electorale din Satele Unite. Până nu se va rezolva problema influxului excesiv de bani, Statele Unite se vor învârti într-un ritm tot mai ameţitor în acest cerc vicios al industriei electorale.

Citește și: