Victor ROTARIU
Victor ROTARIU
18793 vizualizări 31 mar 2015

E drept, încă nu este pe raftul cu foste promisiuni sau reuşite anunţate, actuale minciuni, alături de teza de doctorat, de crearea unui milion de noi locuri de muncă (între iunie 2012 şi ianuarie 2015 numărul salariaţilor a crescut cu 154.000, până la 4,46 milioane), de salvarea Oltchim, privatizarea CFR Marfă, introducerea managementului privat în companiile de stat, salvarea (mai nou) a SNLO, construcţia autostrăzii Comarnic-Braşov, construcţia „autostrăzii Dacia-Renault”, de cei 1.800 - 2.000 de kilometri de autostradă (nici nu se mai ştie până la cât a urcat licitaţia electorală), de revizuirea Constituţiei şi reformarea PSD, printre altele. Dar tot acolo, pe acelaşi raft, va ajunge.

Când Consiliul Fiscal spune că nu poţi reduce atât de multe taxe cu atât de mult într-o economie fragilă, cu un grad mic de încasare a taxelor şi impozitelor în vigoare, i se răspunde că este “martorul” lui FMI, împotriva Guvernului, a relansării economice, că este duşmanul prietenului poporului.

Majoritatea prevederilor din proiectul de Cod Fiscal promovat de actualul guvern sunt aplicabile din 2017 sau mai târziu, cu mici excepţii (reducerea cotei TVA de la 24% la 20%, de exemplu). Mai simplu spus, majoritatea prevederilor sunt programate după alegerile parlamentare din 2016. Unele chiar şi după cele din 2020. Valoarea lor actuală este zero. E drept, se adaugă şi impozitarea duşumelei pe ambele părţi, anularea anumitor deduceri fiscale, alături de renunţarea la taxa de stâlp (introdusă pentru a fi anulată) şi de micşorarea accizelor crescute artificial de acelaşi guvern, prin calcularea lor la un curs fictiv.

În acelaşi timp însă, bugetul pensiilor de stat este în moarte clinică. În primele două luni ale acestui an, statul a încasat în contul asigurărilor sociale 5,5 miliarde de lei şi a cheltuit 9,1 miliarde de lei. În acest ritm, la finalul anului, „gaura” va fi de 11,6 miliarde de lei. Pensiile vor fi plătite, binenţeles, dar cu bani care aveau o altă destinaţie. Se pare că majorarea salariului minim pe economie pentru circa 1,5 milioane de angajaţi, dintre care aproximativ 900.000 din mediul privat, nu a fost de ajuns pentru a compensa reducerea CAS, aşa cum au atras atenţia mai toţi economiştii, experţii, FMI-iştii şi membrii Consiliului Fiscal. Iar când în aproape trei ani numărul locurilor de muncă a crescut cu doar 3,7% (de la 4,3 la 4,46 milioane de salariaţi) este normal să crească şi gaura.

În acelaşi timp însă, anul trecut statul a cheltuit pe investiţii doar 17,1 miliarde de lei, respectiv 2,5% din PIB (fără a lua în calcul fondurile europene). În prima lună a acestui an a cheltuit 265,7 milioane de lei, iar în primele două luni 777 de milioane de lei, cu aproape 39% mai puţin decât în perioada similară a anului precedent. Desigur, scuze şi explicaţii sunt multe, de la frica de justiţie a funcţionarilor când vine vorba să îşi facă treaba pentru care sunt plătiţi mai bine, în medie, decât colegii din sistemul sanitar sau a celor din învăţământ, până la frica primarilor de DNA, nu de alegători, când vine vorba despre oportunitatea proiectelor. Pe scurt: dacă nu se poate fura, nu se face.

În tot acest timp Fiscul pare să fi prins, în sfârşit, curaj. Şi asta este foarte bine. Dacă scopul este însă închiderea afacerii, lupta antievaziune, pe cât de bine ar fi dată, nu va ajuta bugetul, ba din contra.

În acelaşi timp în care actualul premier promite taxe mai mici dacă va fi votat în 2016, Metrorex a scumpit călătoriile cu până la 33% pentru că statul nu-i dă subvenţia necesară pentru a menţine tarifele actuale.

În acelaşi timp în care actualul premier promite taxe mai mici peste câţiva ani, supraacciza la carburanţi alimentează în continuare bugetul de stat.

În acelaşi timp în care actualul premier promite redresarea companiilor deţinute de stat, la Oltchim şi la SNLO mii de oameni protestează că guvernul nu face nimic pentru ei şi pentru companie.

Proiectul de Cod Fiscal, ale cărui prevederi vor intra în vigoare, dacă va fi cazul, peste doi-cinci ani, nu înlocuieşte eşecul guvernării de până acum. Nu acoperă faptul că, în mare, actualul guvern a preluat un buget sigur într-o economie nesigură şi pare să ajungă la un buget nesigur într-o economie blocată.

Proiectul noului Cod Fiscal nu are, în acest moment, nicio relevanţă. Marele pariu de imagine al actualului guvern este pierdut.

După aproape trei ani de mandat în fruntea guvernului actualul premier a făcut un singur lucru bun: a pierdut alegerile prezidenţiale.

Poate că, în final, se va dovedi a fi suficient.

Citește și: