Gandul.info
Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2295 vizualizări 17 dec 2017

Eroul Ierusalimului, Netanyahu, a trecut şi peste a şaptea anchetă a celor de la Lahav 433. În maximum trei luni, un raport al acestei poliţii anti-corupţie îl va trimite în faţa judecătorilor sau va închide cele două dosare – Cazul 1000 şi Cazul 2000.

Trebuie să fi fost extrem de ofensat, primindu-i la reşedinţa sa, că nişte slujbaşi obstinaţi şi fără imaginaţie, incapabili să vadă dincolo de buchia legii şi să se pătrundă de spirit, îndrăznesc în continuare să-l deranjeze pe el, pe care doar Istoria îl poate judeca.

Povestea din romanul lui Amos Oz se petrece în urmă cu aproape şase decenii, iar pe vremea aceea Bibi era doar un proiect vag. Regretatul său tată, Benzion, care s-a stins doar după ce, cu interes de istoric a trecut bine de o sută de ani, n-a crezut că poate fi mai mult decât ministru de Externe nici atunci când a ajuns premier. Dacă părintele său ar mai fi trăit câţiva ani peste 103, Bibi şi-ar fi putut vedea visul cu ochii: bătrânul fiu al Sionului ar fi fost, în sfârşit, mândru de el.

Două personaje puternice răzbat, în absenţă, din cartea lui Oz. Doi trădători: Iuda şi Shaltiel Abarbanel, cel care s-a opus întemeierii statului Israel, oricărui stat pe Pământul Făgăduit,  înfruntându-l pe David Ben Gurion.

“(…) Noţiunea  de trădător (…) ar trebui considerată, de fapt, un titlu de onoare”, îi spune un bătrân profesor de istorie şi de Tanah (Torah-Neviim-Ketuvim, Tora, Profeţi şi scrieri hagiografice). Cam la fel le-a răspuns şi Oz celor care l-au făcut trădător doar pentru că n-a putut să închidă ochii la suferinţele palestinienilor. Continuă bătrânul profesor, poreclit de elevii săi  “omul de alaltăieri”  (Amos Oz, “Iuda”, Editura Humanitas, 2016, traducerea din ebraică de Marlena Braester, pag.240):

“Iată, în Franţa a fost ales nu demult preşedintele de Gaulle, graţie voturilor fidelilor Algeriei franceze, iar acum se adevereşte că el intenţionează să îndepărteze cu mâinile lui puterea franceză din Algeria şi să acorde independenţă absolută majorităţii arabilor. Adepţii lui înflăcăraţi de ieri îl numesc astăzi trădător şi chiar îl ameninţă cu moartea. Profetul Ieremia era considerat trădător şi de populaţia Ierusalimului, şi de casa regală. Pe Elisha Ben Abuyah l-au proscris învăţaţii talmudici, numindu-l Altul. Dar cel puţin nu au şters din carte învăţăturile şi amintirea lui. Abraham Lincoln, eliberatorul sclavilor, a fost numit trădător de către opozanţii lui. Ofiţerii germane care au încercat să-l ucidă pe Hitler au fost acuzaţi de trădare şi împuşcaţi. În Cronici, din loc în loc, apăreau oameni curajoşi, care erau nişte înainte-mergători, fapt pentru care au fost numiţi trădători sau ciudaţi. Herzl a fost numit trădător numai pentru că a îndrăznit să ia în considerare crearea unui stat al evreilor în afara Palestinei, când se dovedise că Eretz aflat sub ocupaţie otomană îi era interzis poporului evreu. Chiar şi pe David Ben Gurion, când a fost de acord, acum doisprezece ani, să împartă ţara în două state, evreiesc şi arab, mulţi l-au numit trădător. (…) Cine accept să se schimbe, cine are curajul să se schimbe, va fi întotdeauna considerat trădător de cei care nu sunt capabili de nici o schimbare şi se tem de schimbare ca de moarte, şi nu înţeleg ideea de schimbare pe care o urăsc”.

- Istoria cine o judecă, Rabbi?
-Răspunsul scurt e Dumnezeu.
-Şi care e răspunsul lung?
-Dumnezeu.

Citește și: