Adrian Onciu
Adrian Onciu
2134 vizualizări 25 oct 2019

Prima dintre cele trei confruntări televizate stătea să-nceapă. În studioul postului Demenţial TV se simţea atmosfera marilor evenimente. Până şi moderatoarea Denise se emoţionase atât de tare încât îşi lepădase bluza de pijama rămânând la bustul gol. Îşi făcea vânt cu un vraf de hârtii şi se ruga în gând ca emisiunea să bată recorduri de audienţă.

La masa invitaţilor, complet detaşaţi de miza confruntării, Mircea şi Toader discutau aprins despre influenţa lui Nietzsche asupra lungmetrajului Filantropica. Mai precis, despre voinţa de putere la orice nivel ca expresie a esenţei intime a existenţei. Lângă ei, Dan recitea pe tabletă investigaţiile Rise Project: valiza Tel Drum şi valiza cu fonduri UE aruncate pe apa sâmbetei. Abia la ultima lectură începuse să realizeze că în mod paradoxal fusese de aceeaşi parte a baricadei cu ex-preşedintele Liviu. Doar conjunctura favorabilă făcuse ca agenţii Statului paralel să-l ocolească.

Cu o grimasă care de obicei putea fi interpretată drept zâmbet, rânjet sau chiar râs sănătos (după caz), Klaus îşi desfăcu termosul cu apă fierbinte. Puse cele două plicuri de ceai verde primite cadou la ceremonia de întronare a Împăratului Naruhito. Pe urmă se aplecă să-şi scoată sendvişul din sacoşă, moment bun ca Viorica să-i strecoare în termos pastile de Laxacutin şi Dulcolax. Femeia mustăci. Avea motive să spere că va scăpa de Klaus cât de repede.

Şeful Statului paralel muşcă din sendvişul cu maioneză şi bău ceaiul. Moderatoarea anunţă că mai aveau 30 de secunde până la debutul emisiunii. Îşi aranjă părul, se dădu cu ruj şi-şi ţugui buzele spre camera de filmare. Becul roşu se aprinse şi cunoscuta prezentatoare demară în forţă:

― Bine v-am găsit dragi telespectatori la prima ediţie a dezbaterii electorale ”Chit că eşti o loază, votul tău contează!”. Îi avem invitaţi pe principalii candidaţi, cu care vom discuta astăzi despre situaţia politică de după moţiunea de cenzură. Vă rog, cine începe?

Se uită la Klaus, a cărui grimasă aducea a suferinţă. Pastilele Vioricăi începuseră să-şi facă efectul.

― Când vine pauza de publicitate? vru să ştie şeful Statului paralel.

― În treizeci de minute, îi răspunse Denise.

― OK, eu am plecat. Unde-i toaleta?...

Bărbatul se ridică precipitat şi dispăru din cadru, spre amuzamentul Vioricăi. Directoarea spitalului izbucni în râs. Ceilalţi îi aruncară priviri tăioase, însă femeia nu se sinchisi.

― Uitaţi cum arată un leneş şi un laş! tună Viorica. Nici bine n-a început emisiunea şi Klaus a dat bir cu fugiţii. Să-i fie ruşine la obraz!

Incidentul ar fi putut degenera, aşa că Denise se strădui să facă abstracţie de atacul invitatei.

― Haideţi să revenim la subiect. Discutăm despre noul Consiliu de Administraţie. Întrebarea este dacă va fi votat înainte de primul tur al alegerilor sau după.

Din rândul spectatorilor aflaţi în gradene Ludovic sări ca lovit de un ciocan pneumatic.

― Normal că va fi votat înainte! Cine nu votează pentru mine înseamnă că este de partea Ciumei roşii!

Simpatizanţii Vioricăi îl huiduiră copios.

― Linişte vă rog! se burzului Denise. Să-i respectăm pe invitaţi... Dragi candidaţi, să presupunem prin reducere la absurd că echipa lui Ludovic nu va trece la vot. Cine ar avea de câştigat?

― Toţi în afară de Klaus! îi răspunse Mircea. De fapt chiar şi Klaus va câştiga. Se va victimiza mai ceva ca talibanii din Afganistan. Va spune ”Uitaţi cine vrea falimentul spitalului! Forţele răului s-au unit pe axa PSD-Pro România!”... Să recunoaştem, moţiunea s-a transformat dintr-o victorie chinuită a Opoziţiei într-un veritabil eşec. Din păcate oamenii lui Klaus sunt incapabili să conducă Micul Pentagon.

Bătăile din palme ale Vioricăi fură la fel de bine primite ca un antrenor de box paraşutat la cârma Naţionalei de fotbal.

Până atunci apatic, Dan simţi că venise şi momentul lui.

― Zarurile încă nu au fost aruncate, dragă Mircea. Lucrurile sunt mai complicate decât par... Spre exemplu, jumătate dintre alegătorii tăi merg pe mâna Vioricăi, iar restul pe mâna lui Ludovic. După cum dictează interesele lui Victor, respectiv ale lui Călin.

― Eşti în eroare ca de obicei, Dane. Mâna mea întinsă, care cerşeşte voturile pacienţilor, spune o poveste frumoasă. Este inclusiv povestea aliaţilor de conjunctură Victor şi Călin – micul USL, care mă sprijină fiecare pe direcţia lui. Nu mă deranjează să primesc pomană şi de la stânga şi de la dreapta eşichierului. Dimpotrivă!

Dan îşi înghiţi replica odată cu apariţia lui Klaus. Încă destul de crispat, bărbatul se aşeză la masă şi ţinu să-şi ceară scuze.

― Sper să nu fi pierdut esenţa dezbaterii... Cât am fost la toaletă m-am gândit la soarta candidaţilor slabi, lipsiţi de carismă, pe care votul pacienţilor îi va arunca la lada de gunoi a istoriei.

Se uită în jur.

― Acolo este locul vostru, dragilor!

Până să-şi termine Klaus discursul, Viorica apucase să scoată din poşetă drujba mică, de voiaj (cadou din partea mafiei lemnului). O porni cu zgomot infernal şi reteză picioarele de la scaunul lui Klaus, care se prăbuşi pe spate, peste nişte cutii de supozitoare Hemorzon.

― Revenim după pauza de publicitate! anunţă Denise surescitată, înainte de a sări să-l ajute pe invitatul ei.

Agitaţia din platou îl lăsase rece pe Toader. Candidatul sprijinit de simpatizanţii lui Traian asculta la căşti Concertul numărul 2 pentru pian şi orchestră de Serghei Vasilievici Rahmaninov. Incidentul cu Klaus trecuse pe lângă Toader ca fabrica Volkswagen pe lângă Spitalul Micul Pentagon.

Când Klaus se ridică, Denise îi oferi scaunul ei şi rămase în picioare.

― Continuăm emisiunea! decretă moderatoarea cu zâmbetul pe buze.

― În sfârşit, interveni Viorica, putem discuta probleme cu adevărat importante. Gaşca lui Ludovic va pica cu brio la vot. Nişte impostori! Apropo, să ne spună Dan cum a făcut pirueta şi în 48 de ore s-a înhămat la căruţa lui Klaus... Cumva am fost atacaţi de Statul paralel, colega? Numele Rise Project îţi sună cunoscut? Ia zi, acum îţi place de trompetele şi crucişătoarele din presă plătite cu bani grei pe filiera Bruxelles?

Moderatoarea o întrerupse:

― Vă rog fără injurii. Daţi-i voie să vă răspundă.

― Îi dau, îi dau, cum să nu!

Indignat, Dan deschise gura, însă nu putu scoate mai mult de-o silabă. La semnalul Vioricăi, pacienţii din gradene începură să-l huiduie şi să arunce cu ouă. Motiv suficient ca cei şase candidaţi să se încaiere: Mircea cu Dan, Klaus cu Viorica, Toader cu Kelemen.

Denise mai avu timp să anunţe finalul emisiunii înainte de-a îndesa capul lui Toader între sânii ei generoşi (sub pretextul că-l protejează, vezi Doamne, de furia lui Kelemen).      
 
(va urma)

Citește și: