Victor ROTARIU
Victor ROTARIU
4296 vizualizări 19 nov 2015

Reacţia virulentă a unor parlamentari (nu puţini şi nu necunoscuţi) la votul de investitură al guvernului Cioloş, care a fost instalat în funcţie cu 389 de voturi „pentru” şi 115 „împotrivă” demonstrează fie ipocrizie, fie o aroganţă fără margini, fie lipsa oricărei perspective politice.

Distrugerea democraţiei, minimalizarea importanţei Parlamentului şi alte sloganuri fără acoperire folosite, printre alţii, chiar de către un fost premier care s-a şi clasat pe locul trei la alegerile prezidenţiale de anul trecut, nu au nicio logică în actualul context. La fel cum nu au nicio logică hainele de doliu purtate de o fostă grevistă a foamei.

În primul rând guvernul Cioloş este legitim, iar această legitimitate a fost dată de Parlament.

În doilea rând parlamentarii nu erau obligaţi de absolut nimeni să îl susţină, chiar dacă această propunere de cabinet reprezintă, într-o oarecare măsură, răspunsul dat de mediul politic (demisia premierului Ponta, evitarea anticipatelor) protestelor celor câteva zeci de mii de persoane care au ieşit în stradă pentru a cere schimbarea mediului politic. Dacă nu ar fi dorit un guvern tehnocrat, pe cât de tehnocrată se presupune a fi echipa premierului Cioloş, Parlamentul ar fi trebuit să nu îi dea votul de încredere. Poate ar fi trebuit să demisioneze în masă, forţând astfel „strada” să fie în situaţia de a-şi alege noii lideri dintre cei vechi. Poate ar fi trebuit să îl forţeze pe Iohannis să desemneze un alt premier şi să îşi asume apoi şi să răspundă celor, probabil, alte zeci de mii de persoane care ar fi ieşit în stradă în urma acestei decizii.

În al treilea rând, normal ar fi fost să le mulţumească, toţi, lui Iohannis, lui Cioloş şi celor care au renunţat la joburi mult mai bine plătite că s-a ajuns la această variantă care îi scapă de presiunea străzii.

Evident că parlamentarii reprezintă poporul, fiind „blindaţi” de milioanele de voturi primite. Asta nu înseamnă însă că sunt buni, ci că sunt votaţi. Este însă la fel de evident că, în acest moment, noul guvern reprezintă, având votul de încredere al Parlamentului, tot voinţa poporului.

Toţi parlamentarii nemulţumiţi că de ani de zile partea legislativă este acoperită masiv de Guvern, prin ordonanţe de urgenţă, toţi cei care sunt de acord cu ordonanţe neconstituţionale (legea privind migrarea politică a primarilor în toiul alegerilor prezidenţiale de anul trecut) şi toţi cei care se plâng că sunt nevoiţi, ca orice om „de rând” să fie cercetaţi de procurori când există suspiciuni care devin dosare, toţi cei nemulţumiţi că nu îşi pot angaja fii, fiicele, soţiile şi celelalte rude la cabinetele lor din teritoriu îşi pot da, oricând, demisia.

Dacă ei simt, alături de alte milioane de români, că Parlamentul nu este „templul democraţiei”, că nu sunt reprezentativi, că nu pot ajuta poporul cu demnitatea de parlamentari, pot oricând să demisioneze. Dacă le este jenă că sunt colegi, de scaun, de partid sau de pahar cu foşti parlamentari actuali scriitori de literatură de „pârnaie”, atunci să plece acasă. Să renunţe la beneficiile materiale de peste 1.500 de euro pe lună, la banii de chirie pe care îi primesc deşi au unde sta, la şoferii care îi aşteaptă cuminţi când stau patru ore la restaurant.

Democraţie cu forţa nu se poate, mai ales pentru parlamentari. Aleşii care sunt nemulţumiţi de felul în care se face politică în Parlament, de salariile mult peste măsura demnităţii lor generale, de pensiile grase care îi aşteaptă şi de faptul că sunt în vizorul DNA, sunt liberi să îşi dea demisia sau, măcar, să nu mai candideze. Dacă le este greaţă de forma pe care o are democraţia din România de 25 de ani, atunci ar trebui să se uite în oglindă şi apoi să îşi dea demisia.

Câţi parlamentari au ieşit în faţă în urma protestelor din Capitală şi şi-au cerut iertare că România este aşa astăzi cu vina lor majoritară?

Citește și: