Paul CHIOVEANU
Paul CHIOVEANU
1886 vizualizări 11 iun 2019

„Reţineţi aspectul ăsta, că vă interesează. Puneţi-vă în mişcare, # Rezist, tot ce vreţi, şi veţi găsi pe cineva care să corespundă cerinţelor, cu nu ştiu câte stele, mai puţine, mai multe, din nu ştiu ce partid, să vă facă ce vă doreşte. Am încheiat cu capitolul ăsta. Staţi liniştiţi, de ce vă grăbiţi?”, V. Ciorbea, 21 feb. 2019.

Cum opoziţia nu va avea o majoritate parlamentară nici după era „post Dragnea”, sigur ne vom alege cu un alt ”avocat” de casă, pregătit să facă jocurile alianţei. Negocierile vor fi făcute pe repede înainte fără a ne face entuziaşti pe noi - cetăţenii, şi ignorând din nou  recomandarea Comisiei Europene din anul 2012, din raportul Mecanismului de Cooperare şi Verificare:

Autorităţile române trebuie să asigure independenţa Avocatului Poporului şi să numească în funcţia de Avocat al Poporului o persoană care să se bucure de sprijinul larg al diferitelor partide şi care va avea capacitatea să îşi exercite efectiv atribuţiile legale în deplină independenţă.”

Sper să mă înşel şi...

Conducerea PSD-ALDE, cu implicarea opoziţiei, să-şi arate disponibilitatea de a rediscuta actualul mecanism de numire al Avocatului Poporului de către cele două Camere Parlamentare. Să analizeze, în Comisiile juridice, cum să îmbunătăţească acest mecanism astfel încât rezultatul chiar să reprezinte garantul independenţei şi eficienţei instituţii.

Să conştientizeze că e nevoie de o persoană cu predispoziţie la dialog, echidistantă şi cu experienţă profesională dovedită, chiar dacă ar avea afinităţi social democrate. În ton cu efectul alegerilor din 26 Mai, să ne anunţe că noul Avocat al Poporului nu va fi un gropar instituţional. Oare este plauzibil?!

Situaţia actuală.

Totuşi, momentul de acum, aşa cum arată tabloul politic, este unul propice dialogului. Tema poate fi discutată de către partide şi preşedinte - dacă sunt necesare modificări constituţionale sau doar ici şi colo în legislaţia aferentă, şi poate fi chiar inclusă în aşa zisul Pact pentru Justiţie.

Dacă nu se obţine un consens, subiectul se poate amâna până în iarnă folosind din nou instrumentul referendumului.

Momentan, chiar dacă Constituţia aşează instituţia Avocatului Poporului în afara capitolelor privind autorităţile publice oferindu-i în acest fel independenţă juridică totuşi, prin numirea şi revocarea conducerii de către Parlament, această particularitate îşi cam pierde rostul. 

Aşadar, înainte de o numire, trei aspecte merită a fi luate în considerare: trecutul instituţiei, eficienţa instituţiei din perspectivă legislativă şi modul de numire.

Trecutul. Din 1997 şi până în prezent, 7 persoane desemnate politic au reprezentat Avocatul Poporului. Dintre acestea, nici una nu s-a făcut remarcată în mod pozitiv ci, mai degrabă negativ sau ascunzându-se în ceaţă. Cu toate că au fost numite de majorităţi parlamentare şi ştiind că legea aferentă este slabă, au preferat să se izoleze şi să nu intre în dispute constituţionale.  

Eficienţa. La nivel de creştere a eficienţei şi transparenţei instituţionale, legislaţia - rămasă aproape neschimbată din 1997, necesită modificări profunde pentru a permite să-şi recapete sensul: măsuri privind funcţionarea administrativ-financiară, de întărire a forţei juridice a recomandărilor, reglementarea termenelor de soluţionare a petiţiilor şi majorarea termenelor în care Avocatul Poporului poate ataca la Curtea Constituţională o lege înainte de promulgare.

Cu privire la numirea şi consolidarea independenţei instituţionale, există patru opţiuni propuse de către organizaţiile APADOR CH şi ActiveWatch încă din 2016: (1) să fie ales de către cetăţeni şi în anumite condiţii şi revocat; (2) să fie numit şi revocat de către Preşedinte după consultarea Parlamentului; (3) să fie numit şi revocat de către Parlament dar numai după obţinerea unui aviz consultativ din partea Preşedintelui; (4) să fie numit de către Preşedinte, după consultarea Parlamentului şi avizarea înainte a candidaturii de către Comisia juridică parlamentară.*   

Cu oricare dintre opţiunile de mai sus, am apropia instituţia Avocatului Poporului de semnificaţia ei originală, de sorginte suedeză. Am înlocui măcar în atitudine şi fapte cuvântul avocat cu mediator sau apărător al poporului.

Legea 35/1997, Art. 2. (1): Instituţia Avocatul Poporului este autoritate publică autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate publică, în condiţiile legii. (2) În exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autorităţilor publice; (3) Avocatul Poporului nu poate fi supus niciunui mandat imperativ sau reprezentativ. Nimeni nu îl poate obliga pe Avocatul Poporului să se supună instrucţiunilor sau dispoziţiilor sale.

Din (non) eficienţa actuală şi trecută, cât şi din modul de numire actual este clar că procesul de selecţie, numire şi revocare a persoanei care reprezintă cetăţeanul în raport cu administraţia publică este deficitar, calitatea activităţii instituţionale fiind directă cu calitatea personală. Iar calitatea profesională a lui Victor Ciorbea, Valer Dorneanu, Ioan Muraru, Gheorghe Iancu din trecut… lasă foarte mult de dorit.

*concluzii extrase din raportul redactat de către organizaţiile APADOR-CH şi ActiveWatch în anul 2015. Mai multe informaţii aici.

Foto: Mediafax Foto

Citește și: