Alina Matis
Alina Matis
2780 vizualizări 21 apr 2012

Pentru mai toată lumea, campania electorală din Franţa a fost plictisitoare şi nu a reuşit să atragă atenţia lumii, nici chiar a Europei. Recentele alegeri din Myanmar, de exemplu, au fost mai prezente în presa americană decât cele din Franţa.

Miza, însă, este uriaşă. Nu vorbim doar despre schimbările pe care rezultatul acestor alegeri le poate aduce în Franţa, ci despre efectele uriaşe pe care acest scrutin le poate avea pentru politica europeană.

Mai există un alt aspect important: cu toate că, de vineri seara, şi Twitter-ul candidaţilor "tace", jocul electoral nu s-a terminat.

Înainte de orice, alegerile din Franţa sunt foarte importante pentru noi, românii, iar asta nu doar din prisma faptului că împărţim spaţiul comunitar cu această ţară. Temele dezbătute în campanie de principalii candidaţi, actualul preşedinte Nicolas Sarkozy şi socialistul Francois Hollande, sunt toate teme care ne vizază şi pe noi, propuneri de politici care, dacă vor fi implementate, vor avea efecte ce se vor resimţi şi în Micul Paris. Nu mai departe de discursurile despre imigranţi, despre politicile economice, despre spaţiul Schengen, despre viitorul Uniunii - iată câte interese se află în Hexagon.

Dacă vrem un instrument de măsură al importanţei pe care această campanie o are pentru construcţia europeană, acela este cu siguranţă Angela Merkel. Niciodată nu s-a implicat un lider german înr-o asemenea măsură în campania electorală a vreunui coleg străin. Cel mai bine a rezumat situaţia Der Spiegel, cu titlul "Alegerile din Franţa, supliciul lui Merkel".

Pe scurt, UE, aşa cum este ea acum, este condusă de aşa-numita alianţă "Merkozy". E adevărat, prima parte a acestei alianţe este cea care deţine cu adevărat puterea, însă nu trebuie să facem niciun exerciţiu deosebit de imaginaţie pentru a ne da seama că, în actualul context tensionat al spaţiului comunitar, Merkel nu îşi poate permite să rămână fără Franţa.

Aşa se face - şi aici putem să vedem un alt indicator al direcţiei în care se îndreaptă aceste alegeri - că Angela Merkel se pregăteşte de ceva vreme şi de scenariul mult-temut: victoria lui Hollande. Presa europeană a scris încă din martie, adică după cinci luni de sondaje care indicau că socialistul va câştiga turul doi, că Merkel a început demersurile pentru a se asigura că, în caz de ce e mai rău (sic!), uşa lui Hollande îi va fi deschisă.

O dată deschisă, cancelarul german va putea să înceapă să lucreze la unele idei ale lui Hollande, cum ar fi renegocierea pactului fiscal, semnat inclusiv de România, idei care ar arunca Europa în haos.

Ajungem şi la chestiunea imediată a acestor alegeri. Cine va câştiga? Duminică nu va fi nicio surpriză - Nicolas Sarkozy se duce cu Francois Hollande în turul al doilea, din 6 mai.

Şi pe urmă? De aici începe partea cu adevărat interesantă a acestui scrutin. Într-adevăr, toate sondajele de opinie realizate din luna octombrie şi până acum au sugerat că Franţa se schimbă la faţă şi se va face roşie, pentru prima dată în 17 ani.

Ceea ce s-a ignorat în cadrul multor discuţii sunt celelalte sondaje, cele care spuneau că aproape o treime din alegători nu a luat o decizie. Este vorba despre un număr uriaş, iar orice calcul politic efectuat fără el este irelevant. Toţi aceşti oameni se vor hotărî în cele două săptămâni dintre turul unu şi turul doi.

Toate semnele merg în direcţia unui vot negativ. Şi atitudinea lui Nicolas Sarkozy din ultimele zile de campanie părea să aibă în spate frica unui astfel de vot. Într-un interviu pentru RTL, preşedintele în exerciţiu le-a cerut, practic, iertare oamenilor că nu şi-a înţeles menirea de lider al ţării încă din primul mandat.

Un alt gest, care va rămâne în istoria electorală franceză, este videoconferinţa cu Barack Obama, în care i-a spus omologului american, şi el prins în cursa electorală: "Vom câştiga, domnule Obama, tu şi cu mine, împreună". După acest moment, jurnaliştii au fost scoşi, politicos, din sală.

Francezii s-au săturat de Sarkozy. Dar Europa post-recesiune se teme de Hollande. Cât despre România, ar trebui şi noi să ne îndreptăm în această perioadă atenţia dinspre Micul Paris pre-electoral spre marele Paris electoral.

Citește și: