621 vizualizări 14 iul 2009

Acum câţiva ani, pretenţioşii strâmbau din nas auzind de „Surprize, surprize”. Li se părea sub demnitatea lor să se uite la „Din Dragoste”. Ce nu era „Profesioniştii” devenea, automat, indigest. Nucleul dur al telespectatorilor mai ofta, încă, după Seratele lui Iosif Sava şi-i păstra o duioasă amintire lui Radu Anton Roman. Producţiile „de larg consum” se numeau, în vremurile bune, „Duminica în familie” şi „Iartă-mă”.
„Snobii” de atunci nu-şi închipuiau că apocalipsa catodică va lovi atât de rapid şi atât de mişeleşte sub centură. Dar asta e ultima specialitate a casei, zona mediană, a urca până spre creierul privitorului le provoacă realizatorilor „de modă nouă” ditamai vertijul. (Ar fi ca şi cum ar escalada Empire State Building după o beţie cruntă). Aşa că se mulţumesc cu zona chiloţilor, pe care-i fâlfâie sub ochii publicului cu orice ocazie. Pe-ai invitaţilor la „talk show-uri”, pe-ai adversarilor politici (prezenţi sau nu în emisiuni de dezbatere), chiar şi lenjeria proprie, dacă asta ar aduce vreun beneficiu. Partitele lui Bach au fost înlocuite cu Simfonia lăturilor, sonatele lui Beethoven - cu Concertul pentru rât şi orchestră.

Zeitatea supremă a cloacei televizate părea să fie, până de curând, Dan Diaconescu. După perioada de acomodare cu „Trădaţi în dragoste”, „Test de fidelitate” şi altele de aceeaşi categorie, mofturoşii de altădată au asistat la apogeul mizeriei, made by OTV. Emisiile nocturne ale lui DD şi ale găştii lui pestriţ-dezgustătoare au reprezentat, o vreme, cel mai rău lucru care se putea imagina. Norocul (sau ghinionul) lui Diaconescu a fost că, văzând că are succes - pe bani şi idei puţine -, colegii de breaslă i-au copiat reţeta. Pentru a o îmbunătăţi, au dus la extrem ceea ce păruse deja exacerbat. Un Mădălin Ionescu şi un Dan Capatos, vajnici învăţăcei, au perfecţionat, cu voioşie şi dăruire, tiparul şi i-au adăugat nuanţe şi damfuri. Aşa se face că Diaconescu, în stilul lui pseudoserios, a ajuns să arate ca un realizator respectabil, pe lângă nou-veniţi. Fireşte că subiectele lui sunt în continuare derizorii, dar se străduieşte să păstreze o aparenţă de sobrietate. Anchetele lui, bizarerii inutile şi penibile, au aer de investigaţie jurnalistică. Nu apelează la asistente siliconate, la glumiţe stupide. Şi-a păstrat costumul şi cravata, reuşind să impună respect măcar surzilor.

De duminică aceasta, OTV va difuza un „megashow” cu premii uriaşe, invitaţi importa(n)ţi, divertisment decent (măcar la nivel de intenţie). Deodată, fostul monstru se transformă într-un teleast. „Lăsaţi orice speranţă…”

Citește și: