Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
6629 vizualizări 7 apr 2019

Păi, de vreme ce a venit pe post, la minister, din postura de rector al Universităţii din Iaşi, cu siguranţă că omul nu e chiar un impostor pe meserie - ca alţii care vorbesc despre lege fără habar -, şi că bănuia, implicit, ce-ar fi urmat să i se-ntâmple.

Tudorel este, însă, un oportunist, un combinator de interese, un jongler de manevre şi promisiuni - până la urmă, un personaj fără scrupule.

Eu ştiu aşa: indiferent în ce echipă accepţi să joci – pentru că ai acceptat, nu-i aşa, şi pentru că nu te-a luat nimeni, cu forţa, de la Iaşi, ca să te bage la înaintare – respecţi regula jocului impusă de „Mister”, c-aşa e-n „tenis”!

Dacă ai fost mahmur, când ai semnat/acceptat, şi ţi s-au risipit aburii beţiei (de putere) pe-nserat, mergi la vestiar, te lepezi de echipament, îţi iei geanta cu desuurile transpirate şi te cari acasă, să te bagi la spălat.

În drum spre limuzină, baţi la uşa managerului, îi spui că nu ţi se potriveşte jocul, că ai încercat, că-ţi vine mingea, mereu, pe stângul (şi tu eşti dreptaci sau mai ştiu eu ce eşti), că te concentrezi prea mult la fază şi simţi contracturi la muşchii capului, mă rog, laşi şi tu un loc de bună ziua. O-ntinzi, deci, la domiciliu, corect şi vertical, sau la biroul notarial pe care ţi-l doreşti, „peste rând”, unde faci ce vrei, când vrei, şi crezi că nu te ştie nimeni. (Bine, afară de paralelii-bipezi, dacă situaţia o cere).

Dacă, în schimb, îţi dai seama că ai călcat în…,  mă rog, cu stângul, că nu te integrezi în formulă, că ţi se cere prea mult de către antrenor – vorba lui Halep, când i-a cerut nen’su să intre mai tare la joc: „Îmi ceri prea mult!” -, că-ţi vine de la stomac, din cauza efortului, iar tu continui, totuşi, să te faci că joci, doar ca să-ţi iei plata, de la club, ca să ocupi poziţii avansate în teren, ca să verticalizezi constant şi fără finalizare, vorba unuia care te-a pupat până ieri şi pe faţă şi pe dos, şi care te scuipă, azi, cu jet: „Asta înseamnă că ăsta-i blat!”.

Şi de aici, toată schimbarea ta la faţă – ba că eşti „Tudorel-Calul-Troian”, (de la Dragnea citire): „Eu cred că domnul ministru Toader trebuie să înţeleagă că nu mai poate continua aşa. Trebuie să înceteze cu această atitudine. Mulţi colegi îmi spun că, de fapt, toată intenţia dumnealui a fost, din ianuarie, să ridice aceste subiecte în dezbatere şi ca să discutăm trei luni de zile nu despre ce avem de făcut în România reală, şi a tot anunţat că va da nişte ordonanţe de urgenţă care de fapt nu s-au dat. Nici nu cred că avea intenţia să le dea vreodată”; ba că eşti „Un decident impotent, laş, tranzacţionist sau iresponsabil” (de la Adrian Severin); ba că eşti un „Gargamel, care se vede Lumina Naţiunii, dar are o problemă la căputz” (de la Daniel Dragomir).

Până şi Varujan Vosganian a binevoit  să-şi lase omul din braţe, în numele întregii ALDE, nu mai departe de ieri. Ca să nu mai vorbim de CNA, care, până şi ea, îi cere socoteală, într-un târziu, pen’ ce motive le-a refuzat reînnoirea acreditărilor pe Justiţie, unor jurnalişti.

Ca să vezi, domnule, cum le-a trecut ăstora, care îl divinizau, la minut, efectul vrăjii cu ulcica. Dintr-odată, Tudorel Toader arată aşa cum e el: ultima locomotivă cu tender, a Justiţiei, care a crezut că o să aburească pe toată lumea - de la cei care împart funcţiile statului, până la cei care împart recunoştinţa lui –, poate în interesul său, poate în interesul familiei.

Iar când a-nţeles că situaţia e groasă şi că toate cele făcute cu fapta sau doar cu gândul, deci nefăcute, va fi obligat să le asume, cât de curând, s-a speriat şi a dat-o la-ntors.

Doar că, pentru maestru, jocurile sunt făcute, şi compromiterea e gata. Geaba, întoarcerea foii, geaba răspunsuri pe Facebook, geaba replici! E târziu. E prea târziu.

Întrucât, aşa cum spuneam, deşi i-ai luat pe toţi la preţ de matineu, până la urmă, e aproape sigur că vei plăti „regeşte”, şi încă de unul singur.

Citește și: