Lucian Mîndruţă
Lucian Mîndruţă
9009 vizualizări 16 apr 2014

Ne arată zilele astea Rusia. Trupele ucrainene trimise să preia controlul în estul ţării au început să dezerteze sau chiar să treacă de partea forţelor paramilitare apărute, ca şi în Crimeea, de nicăieri.

Cu cine fraternizează? Cu fraţii lor? Da. Cu fraţii lor întru eşec.

Cu toţii au eşuat în cel mai mare proiect – sau mai degrabă vis – al fostului teritoriu sovietic. Să devină, prin libertate şi economie de piaţă, ca Vestul.

De aceea trupele ruseşti fără însemne care au invadat ţară vecină n-ar trebui să fie o surpriză. În avangarda lor zboară, de mulţi ani, cohorte de minciuni şi manipulări propagandistice. “Occidentul ne vrea piaţă de desfacere, Occidentul ne ia libertatea, companiile lor ne vor sclavi, e-urile ne omoară, apa cu bule ne otrăveşte…”

Toate astea sunt construcţii ideologice ieşite pe şest din laboratoarele FSB-ului. Nu am nici o dovadă când spun asta, în afara eficacităţii şi efectului lor subversiv. Pentru că minciunile estului sunt bine făcute şi le miroşi mai ales atunci când ai trăit în comunism. Sunt puternice nu doar pentru că n-au mai avut nevoie să se conformeze strâmtei ideologii marxiste. Ci şi pentru că ruşii au stofă de scriitori. Cu deosebirea că Cehov-ul zilei de azi stă şi scrie poveşti despre cum Edward Snowden e un mare patriot american cu un destin tragic. Karenina, în versiunea cu spioni…

Opera asta de spălare pe creier la scară planetară nu se întâmplă de azi, de ieri. Ci cam de când Putin a sosit la putere hotărât să răzbune ceea ce el vede o ruşine a Rusiei: pierderea teritoriilor cucerite de ţari.

E fabulos cât de bine a reuşit nouă propagandă. Cu mult mai bună decât cea sovietică, ideologia revigorată anti-occidentală se propagă acum chiar cu materialul adversarului: pe net, cu ajutorul unor activişti voluntari, tineri şi bine plătiţi. Dar nu în bani, ci într-o moneda cu mult mai valoroasă: moneda răzbunării simbolice a săracului împotriva bogatului. A perifericului împotriva celui care ocupă centrul civilizaţiei.

Răzbunarea celui care n-a reuşit, ca individ şi ca ţară, împotriva celor care nu i-au împărtăşit eşecul. Ea nu foloseşte sentimentul înălţător al solidarităţii celor ce muncesc, ca altă dată, ci ura celor au mai puţin decât vecinul lor. E războiul ideologic al Peugeot-ului contra lui Audi, nu a exploatării omului de către om…

De fapt, ăsta a şi fost pariul lui Putin: să-i folosească împotriva Vestului chiar pe marginalii săi. Apoi, şi mai bine, chiar vârfurile sale. Să ia nemulţumirea faţă de slăbiciunea democraţiilor vestice şi s-o întoarcă în admiraţie pentru autoritarismul proaspăt din Est.

Ceea ce vedem acum e reacţia la înfrângerea culturală de acum 25 de ani. Atunci generaţia blugilor şi pop din anii 80 a făcut să cadă în genunchi vechea şi demodata Uniune Sovietică.

Ei bine, ce se întâmplă acum e reversul medaliei. Rusia a reuşit să facă uncool tot ceea ce a înfrânt-o. S-a răzbunat pe blugi şi pe McDonalds, pe Madonna şi pe Neil Armstrong pe Luna. A înlocuit mândria europenilor de a fi inventat civilizaţia cu spaima că băncile le-au pus 0,5% în plus la dobânda. A pus umărul la isteria Annonymous, la spaima de spionajul NSA şi la toate temele anti-globalizării. Şi a făcut asta cu un mic detaşament de ţintaşi de elită: trend-setterii şi liderii de opinie ai Vestului liberal.

Exact că în anii '50, cu mică deosebire că acum Occidentul nu-i va judecă niciodată pe trădători. Nu pentru că e slab. Ci pentru că nu mai e sigur.

Iar nesiguranţă asta e chiar o armă mai puternică decât cea nucleară. Cu care Rusia a lovit deja.

Citește și: