Andreea OFIŢERU
Andreea OFIŢERU
1658 vizualizări 2 nov 2014

Domnul Constantinescu mi-a povestit pentru prima dată despre închisorile comuniste, despre chinurile prin care au trecut preoţii închişi în anii '50. Atunci am aflat că tatăl lui, preotul Aurel Constantinescu, din satul Sârbeni, Teleorman, a făcut temniţă grea pentru că nu voia să le doneze pământul. Refuzul de a face pactul cu diavolul l-a costat libertatea.

Aurel Constantinescu a fost judecător şi preot, dar comunisţii l-au considerat chiabur şi l-au închis mai întâi la Giurgiu şi apoi l-au trimis la Canal. Pe soţia lui, învăţătoarea din sat, au dat-o afară din şcoală.

Fiul lui Aurel Constantinescu, Dirigu', a fost exmatriculat din şcoală. De la el am aflat despre Corneliu Coposu şi despre politicienii închişi de comunişti, de la el am aflat despre abdicarea Regelui Mihai.

Totul a început la o oră de dirigenţie. Era în primăvara lui 1990, înainte de alegeri, când profesorul ne-a întrebat dacă noi ştim ce înseamnă prescurtarea de la denumirea partidelor politice. Atunci eu m-am trezit vorbind şi i-am spus că PNŢCD înseamnă „partidul naţional ţărănesc cretin şi demodat”, o formulă pe care o auzisem sau o citisem, nu îmi aduc aminte de unde intrase în mintea mea de 12 ani formula asta stupidă. Dirigu' s-a înroşit şi ne-a zis cam aşa: „asta se întâmplă când copiii nu înţeleg ce citesc şi au părinţii crescuţi în comunism”.

După întâmplarea aceea, pentru mine, ora de dirigenţie a devenit  una dintre cele mai interesante ore, ştiam că de acolo aflu lucruri pe care nimeni nu mi le spusese. Acolo am aflat despre vot, despre ce înseamnă democraţia, dar şi despre vieţile sfinţilor, despre Traian Lalescu, despre Gheorghe Ţiţeica sau Dan Barbilian. Fiecare oră avea o altă temă.

De domnul Constantinescu m-am despărţit în 1992, când am intrat la liceu. Însă, învăţăturile lui m-au însoţit şi la liceu. În 1995, pe 11 noiembrie, când a murit Corneliu Coposu, ştiam deja cu cine o să votez prima dată în viaţa mea.

Dragă alegătorule, eu când merg la vot îmi aduc aminte de ce am învăţat în şcoala generală. Ştiu că te-ai plictisit de promisiunile de dinainte de alegeri, ştiu că ţi se spune că vei trăi bine sau că vei avea o Românie cum n-ai mai văzut.

Nu trebuie să crezi toate promisiunile. Ştii, din experienţă, că toate sunt deşarte. Ştiu că ţi se pare că toţi sunt la fel, şi, într-adevăr, mulţi sunt la fel. Dar trebuie să mergi la vot măcar pentru faptul că eşti liber să votezi şi că democraţia pe asta se bazează: pe votul liber al cetăţenilor unei ţări.

Gândeşte-te ce ar însemna să trăieşti din nou într-un stat totalitar şi să nu poţi vorbi deloc. Gândeşte-te la oamenii nevinovaţi care au murit în închisorile comuniste. Gândeşte-te la victimele nevinovate din 1989. Votul e dreptul şi responsabilitatea ta, e avantajul tău care poate face diferenţa. Prin vot alegi să nu devii victima lor.
 

Citește și: