53 vizualizări 30 iul 2009

Preşedintele Băsescu „are în analiză“ varianta de a nu candida pentru un nou mandat. Analiză înseamnă raţiune rece, riguroasă, netulburată de umori. Dacă într-adevăr va gândi aşa, dl. Băsescu poate ajunge la concluzia că a nu candida este soluţia optimă pentru d-sa şi pentru România.

Ce a câştigat ca imagine popularul politician Traian Băsescu în 5 ani petrecuţi la Cotroceni? Zero, ba chiar minus. Celor care l-au votat în 2004 nu li s-a adăugat nimeni, dimpotrivă, dintre aceştia, unii, puţini, vor vota candidatul liberal, iar alţii, mulţi, nu vor veni la vot. Dinamismul lui agresiv ca lider al opoziţiei, care i-a adus un însemnat capital de simpatie, s-a ciocnit de rigorile funcţiei prezidenţiale cu avarii majore de ambele părţi. Intervenţiile de natură executivă ale preşedintelui, unele dintre ele politicianiste, altele chiar utile, i-au adus în bloc acuzaţia de amestec în activitatea guvernului, de încălcare a principiului separării puterilor în stat. La capătul a nesfârşite conflicte sterile, pe care le-a întreţinut ani de zile, singura realizare în politica internă a preşedintelui Băsescu este coaliţia de guvernare PSD – PD-L, huiduită acum de toată lumea. În politica externă bilanţul e şi mai prost. Supunere primitivă şi dezechilibrată faţă de „Marele Licurici“, mincinosul, păgubosul, sângerosul regim Bush, ceea ce îi barează acum accesul la administraţia Obama. Incapacitate culturală, diplomatică şi, în ultimă instanţă, umană de a stabili legături consistente, utile României, cu liderii europeni. Gafe în relaţia cu Israelul. O Rusie provocată degeaba să fie rece, dacă nu ostilă, faţă de România. Folosirea tensiunilor maghiaro-române pentru a câştiga voturile naţionaliştilor lui C.V. Tudor. O politică total incompetentă în relaţiile cu Ucraina şi Republica Moldova, încununată ieri de monumentala dezvăluire că el, Băsescu, l-a ajutat pe comunistul Voronin să-şi facă majoritatea şi să ajungă preşedinte cu 4 ani în urmă, dar că acum, gata, după 4 ani de făcut România albie de porci, s-a lins pe bot.

De facto, aşa cum spunea fostul său consilier, dl. Andrei Pleşu, Traian Băsescu nu a reuşit niciodată să fie cu adevărat preşedintele României.

Ce l-ar aştepta pe dl. Băsescu la alegerile prezidenţiale? Dacă va pierde, cariera lui politică este terminată. Publicul, pe care l-a obişnuit cu stilul său sfidător, forţos, de veşnic învingător, poate să-i ierte multe, dar nu înfrângerea. Dacă va câştiga, va câştiga greu, la mustaţă, şi asta nu va schimba cu nimic actualele ponderi, sensibil egale, ale PSD şi PD-L. Va fi, în plină iarnă, preşedintele unei ţări în colaps economico-financiar, după cum anunţă ministrul de Finanţe Pogea, cu obligaţiile faţă de creditorul FMI neonorate, cu un guvern falimentar, pe care n-o să-l mai poată „ţine în braţe“. Cu Traian Băsescu preşedinte, o formulă de guvernare PSD-PNL e imposibilă, iar întoarcerea la PD-L-PNL e penibilă. Guvern minoritar PD-L e o glumă sumbră în aceste vremuri.

În schimb, dacă nu candidează, dl. Băsescu îşi conservă capitalul de încredere pe care încă îl deţine şi poate să-l şi sporească. Indiferent ce funcţii de partid şi/sau de stat va mai avea, Traian Băsescu va rămâne o voce puternică, ascultată în politica românească. Observaţiile corecte pe care le face – reducerea cu 20% a personalului bugetar, neglijarea relaţiilor comerciale cu China, reforma în învăţământ – nu vor mai putea fi contrate cu depăşirea atribuţiilor prezidenţiale. Până şi răfuielile lui personale cu trusturile de presă nu vor mai stârni atâta agitaţie câtă vreme nu mai e preşedinte. Traian Băsescu are o şansă să devină ceea ce Ion Iliescu a ratat – un Deng Siao Ping al României, o personalitate politică peste care nu se poate trece, deşi nu este şeful statului. Cât priveşte posibilitatea de a fi băgat la răcoare cu dosare după ce nu va mai fi preşedinte, mi se pare limpede că o să ajungă acolo când o ajunge şi Adrian Năstase.

Ca să accepte această nouă postură, dl. Băsescu ar trebui să-şi şteargă nesăbuita şi aroganta declaraţie că „după ce ai fost preşedinte nu te mai duci să pui nişte şefi pe la organizaţiile judeţene de partid“. Dacă a făcut-o în cazul demisiei „în 5 minute“, ar putea s-o facă încă o dată, de data asta cu folos.

Cu Traian Băsescu candidat la preşedinţie, România pierde, şi în cazul înfrângerii, şi în cazul victoriei sale. Renunţând să mai candideze şi rămânând activ în politică, dl. Băsescu ar face primul său gest de preşedinte al României.

P.S. Cât priveşte măsurile anticriză ale Guvernului Boc, nu pot decât să-i doresc la mulţi ani cu sănătate în funcţie guvernatorului BNR, dl. Mugur Isărescu, care împlineşte 60 de ani.


Urmăreşte pe twitter cele mai noi ştiri şi analize din Gândul


 

Citește și: