Gandul.info
Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
6376 vizualizări 2 iul 2018

Era de aşteptat ca premierul Benjamin Netanyahu să refuze să vină în România, în plin scandal politico-diplomatic, declanşat de preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea (nimeni nu-şi închipuie că doamna Dăncilă ar fi fost creierul afacerii), întreţinut de obedienţa şefului diplomaţiei, Teodor Meleşcanu, gestionat cel puţin amatoristic de preşedintele Klaus Iohannis şi alimentat de prostia servilă a preşedintelui PNL, Liviu Orban.

Voi face o scurtă înşiruire a faptelor, aşa cum s-au petrecut din 11 aprilie până astăzi.

Deşi, poate, povestea ar trebui să înceapă din clipa în care Liviu Dragnea, cu viziunea sa de Videle, s-a lăsat convins că Ierusalimul poate fi, pentru el personal, poarta deschisă spre Casa Albă şi a construit o reţea de relaţii cu oficiali din Israel (reţea datorată şi consilierilor săi evrei).

După ce preşedintele Donald J. Trump a recunoscut unilateral Ierusalimul drept capitală a Israelului, iar apoi, la câteva luni, a mutat ambasada Americii de la Tel Aviv, lui Dragnea – jupânul României -  nu i-a fost greu să pună la cale o escrocherie diplomatică. Nu i-a fost greu, cu un premier total subordonat, cu un ministru de Externe obişnuit să ciugulească din palma puternicilor zilei şi mizând pe detaşarea de problemele României şi nebăgarea de seamă a preşedintelui Klaus Iohannis, îndrituit prin Constituţie să aibă cuvântul cel mai greu în politica internaţională a ţării.

Cum – susţinându-şi cu îndreptăţire interesele – Israelul a făcut presiuni asupra multor state din lume să-şi mute ambasadele de la Tel Aviv la Ierusalim (recunoscând, implicit, statutul oferit de Trump Oraşului Sfânt), premierul Netanyahu personal a discutat telefonic la începutul anului cu preşedintele Iohannis. Liderul de la Bucureşti a avut atunci o poziţie înţeleaptă, armonizată cu cea a Uniunii Europene, temporizând elegant subiectul.

Contactat şi el, Liviu Dragnea a promis că va rezolva lucrurile, în felul său. Oficialii israelieni au dorit să se lase prostiţi.

Pe 11 aprilie, adjunctul lui Netanyahu (care deţine şi funcţia de şef al diplomaţiei), doamna Tzipi Hotovely, a venit în România cu un singur scop: mutarea ambasadei noastre la Ierusalim. S-a întâlnit cu Vasilica Viorica Dăncilă şi, în aceeaşi zi, a postat pe contul său de Twitter, o imagine cu premierul de la Bucureşti şi cu explicaţia (în ivrit): ”Excelentă întâlnire cu prim-ministrul. Am fost bucuroasă să o felicit pe prima femeie prim-ministru în România. Am discutat despre transferul ambasadei române. Înţelegere asupra importanţei demersului”.

Tot pe 11 aprilie, ministrul adjunct al Afacerilor Externe din Israel s-a văzut şi cu Teodor Meleşcanu, iar la câteva ore, a postat pe Twiter o fotografie alături de şeful dilomaţiei noastre, cu următoarea explicaţie: ”La întâlnire, [Meleşcanu] a declarat că la MAE începe să fie serios luată în considerare mutarea ambasadei la Ierusalim. Sper că efortul diplomatic va da roade”. 

În sfârşit, pe 19 aprilie -  în aceeaşi noapte în care, în direct la Antena 3, Dragnea anunţa: ”Guvernul a adoptat un memorandum prin care se decide începerea procedurilor pentru mutarea efectivă a ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim” – domna Hotovely posta pe Twitter o fotografie cu şeful Camerei şi cu textul: ”Îl felicit pe preşedintele Parlamentului român pentru anunţul de astăzi din mass-media că România va începe procedurile pentru transferul ambasadei române la Ierusalim. Acesta a fost spiritul întâlnirii noastre de săptămâna trecută de la Bucureşti. Sper să văd în curând ambasada română la Ierusalim”.

Fireşte că nici Dragnea, nici Dăncilă, nici Meleşcanu nu l-au informat pe Preşedinte, dorind să-l pună în faţa faptului împlinit, forţându-i mâna să accepte aşa-numitul Memorandum. Foarte grav e însă că nimeni dintre cei din preajma lui Klaus Iohannis, care ar fi avut datoria să-l informeze, n-a făcut-o.

Analizând doar informaţiile oficiale (apropo, preşedintele preşedintele Grupului parlamentar de prietenie româno-israelian e Gabriel Vlase, candidatul prezidenţial la şefia SIE), e cât se poate de limpede că Dragnea & co i-au escrocat pe israelieni, încredinţându-i că vor rezolva problema ambasadei peste capul preşedintelui Iohannis, iar oficialii israelieni s-au lăsat cu bună ştiinţă escrocaţi.

Cât despre înţelegerile ascunse pe care le invoca nepermis de public preşedintele României, am multe idei, dar nici o dovadă. Sesizarea de înaltă trădare depusă de Ludovic Orban şi modul în care e instrumentată la DIICOT nu fac decât să menţină confuzia în legătură cu un important aliat al României, căruia suntem pe cale să-i pierdem bunăvoinţa.

Citește și: