Gandul.info
Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2303 vizualizări 17 mar 2018

Şi am găsit, atunci, în gândul, ceva nefiresc de frumos: imaginea despre viaţă, despre lume, despre ţara sa şi despre oamenii ei, buni şi răi, rescrisă de mintea/ imaginaţia unui copil-matur, de 15 ani, pe dinăuntrul sufletului lui - cu aţă albă, aşa cum ne scriau bunicile, în copilăria noastră, numele pe hainele de şcoală, ca să ştim, fiecare, ale cui sunt.

În acest fel mi s-au părut acele împroprietăriri ale sinelui, acea îmbogăţiri cu imagini, compuse şi recompuse înăuntru, despre viaţă, despre speranţă, despre lumină, despre iubire, despre frumuseţe.

Ce-ar fi deosebit în frumuseţea unui tânăr, doar o clipă însemnând, el însuşi, într-un eon de sorţi? Vorba lui: că-şi poate trăi viaţa; că are „două ingrediente necesare pentru a trăi, nu doar a exista: aşteptarea şi speranţa sau iubirea şi speranţa, pentru că atunci când iubeşti aştepţi acel ceva”.

Dar, cu adevărat deosebită este forţa lui morală.

Sebastian Remus Crăciun are 15 ani, este elev într-a 8-a, la Colegiul Naţional Dragoş Vodă din Câmpulung Moldovenesc şi suferă de tetrapareză spastică.

Verdictul, însemnându-i trupul abia ajuns pe lume cu fierul roşu, l-a transformat, în timp, dintr-un copil comun, în cititor, apoi în poet, în scriitor, în sclipitor, în tânăr, şi, cu viteza luminii lumilor din cărţi, pe care le citea necontenit, în matur.

„Cea mai mare şansă pe care am primit-o în viaţă este, deşi pare ciudat, aceea de a nu merge în picioare. Dacă eram un copil considerat normal şi făceam lucruri aşa zis normale, probabil că nu aveam şansa pe care o am şi anume şansa de a cunoaşte oameni minunaţi oameni cu suflet mare şi cu talente imense şi aceea de a citi. Prin intermediul cititului pot spune că am trăit mai multe vieţi la un loc şi mi se pare de-a dreptul fascinant că viaţa e atât de scurtă şi sunt atât de puţine cărţi de citit. Sincer aş vrea ca toata lumea să aibă şansele mele de a a intra în contact cu această lume dar nimeni să nu o facă aşa cum am făcut-o eu pentru că nu toată lumea ar putea să îndure”, spune Remus.

Poate că nu e chiar fascinant. Poate e doar profund dureros că nu avem destul timp ca, dincolo de a fi noi, să fim şi ceilalţi - să ne ştim vieţile, şi gândurile, şi stările, şi durerile unii altora. Să ne strângem toţi, la un loc, în sufletul câte unuia, apoi în sufletul altuia, pe rând, ca să ne cunoaştem, ca să fim mai buni şi mai înţelegători, de vreme ce vieţile celorlalţi vor fi şi vieţile noastre, toate.

Sau, măcar, să citim, pentru a ne întoarce cu faţa spre lumină, ca să înţelegem viaţa şi pe Dumnezeu, care ne-a împrumutat-o, aşa cum a înţeles-o acest copil, cu toată durerea, speranţa, iubirea şi profunzimea minţii lui. Iată!

„România pentru mine e pe drept cuvânt grădina Maicii Domnului. O iubesc pentru că inspiră poezie şi trăieşte în frumos, de la capitolul mituri la capitolul oricare. România e o ţară frumoasă care merită mai mult decât are şi merită nişte oameni frumoşi în fruntea ei. (…) În ţara mea îmi place tot, sunt mândru de tot ce înseamnă România. Sunt mândru de trecutul glorios, de tot ce a dat această ţară în toate ramurile artei, de la pictură până la poezie şi sculptură, de oamenii glorioşi, de invenţiile care s-au făurit aici, sunt mândru ca trăiesc intr-o tara în care limba are nişte cuvinte absolut unice pe care doar eu ca român le pot rosti şi înţelege, până la urma sunt mândru că sunt român şi o spun cu toată convingerea. (…) Dar nu îmi place la ţara mea modul în care a ajuns la momentul actual. Merită lucruri mai bune, merită oameni mai buni în frunte şi merită să luptăm pentru ea. Faptul că am ajuns unde am ajuns e un lucru pentru care ar trebui să plângem. Dar am credinţa ca până la urmă ne vom ridica, pentru că nu e în firea noastră să stăm fără să facem nimic. Această ţară merită mai mult şi atunci când se va întâmpla asta, dacă voi mai trai, voi fi cel mai fericit om de pe pământ. (…) Îmi place să cred că atunci când eu voi fi mare, România va fi o ţara care îşi va găsi oamenii iar oamenii vor regăsi România şi vor fi mândri de ea. Nu vom mai avea acest exod al oamenilor care pleacă, vom avea oameni care vin şi oameni care sunt mândri, vom avea ceea ce trebuie să avem”.

Şi el este unul dintre oamenii care au dreptul, aşa cum toţi trebuie să avem dreptul să trăim, cu dragoste, în România.

Citește și: