22 vizualizări 12 sep 2010

De câte ori un mogul sau politician este reţinut de DNA, automat începe distracţia. Ea ţine o săptămână, două, trei - depinde de cât stă inculpatul în arest, de notorietatea, influenţa şi de conexiunile sale "criminale" -, după care se lasă tăcerea şi actorii se retrag în culise, ca la finalul unui spectacol ratat. Niciun remake, cu acelaşi subiect şi personaje, nu va urma, dar tiparul evenimentelor se aplică întocmai la următorul suspect.
Primul în desfăşurător este poza cu cătuşe.

Întotdeauna, împricinatul se duce la parchet în limuzina personală, cu sau fără şofer (Gigi Becali a condus-o singur, mascaţii admirându-i dotările, de pe bancheta din spate), stă înăuntru câteva ore şi iese de acolo încătuşat şi înconjurat de poliţişti, care, grijulii să nu se lovească la cap, îl urcă în maşina poliţiei şi îl conduc în arest. Între uşa DNA şi portieră, el, arborând o figură demnă, se lasă filmat, fotografiat, interpelat, ba chiar ridică braţele, asemeni lui Dan Diaconescu, ca toată lumea să-i vadă bine brăţările. Ca şi cum ar spune " - Vedeţi, fraţilor, ce nedreptate mi se întâmplă?". Uneori, înainte de a se trage vizeta, are timp, ca Sorin Ovidiu Vântu, de un glorios "testament" ("Să nu închinaţi Realitatea nimănui!"), scos parcă din "Apus de soare".

Al doilea este dezbaterea mediatică. Aceasta se declanşează imediat şi ţine, variind în intensitate, până când reţinutul este eliberat, lucru care, totdeauna, se întâmplă mai devreme de 29 de zile. De obicei, răpăila televizată - alimentată de stenograme, descoperiri, mărturii - încurcă şi mai tare iţele, suspectul şi procurorii devenind, deopotrivă, culpabili în diverse grade şi majoritatea spectatorilor sfârşind cu convingerea că politicul iar şi-a băgat coada.

Al treilea act îl reprezintă perchiziţia. Aceasta se desfăşoară neapărat la şase dimineaţa (la Becali, Diaconescu şi SOV), iar anchetatorii sunt însoţiţi de mascaţi cu arme. Ora pare fi aleasă pentru efectul psihologic asupra locatarilor, care, treziţi din somnul cel mai dulce de năvala anchetatorilor, sunt prea bulversaţi ca să fugă ori să reacţioneze şi îşi petrec următoarele ceasuri timoraţi şi cu gândul la o cafea. În privinţa orei de scotocire, procurorii tratează la fel şi clanurile interlope, şi gulerele albe, numai numărul mascaţilor diferă şi zgomotul pe care îl fac. La Becali au mers câţi au încăput într-un jeep, la Vântu, unul, dar nevricos, care, de frică, şi-a descărcat alicele în pavaj şi într-un câine orb, speriind cartierul.

Al patrulea eveniment constă în aruncarea în luptă a muniţiei grele, adică stenogramele interceptărilor telefonice şi, uneori, înregistrările video (cazul Remeş). Anchetatorii îşi justifică, astfel, acţiunile în faţa opiniei publice, încercând, în mod incorect, să o influenţeze împotriva inculpatului, iar acesta din urmă îşi foloseşte amicii politici, clienţii, partidul, trustul media să întoarcă percepţia în favoarea sa. El apelează la propria-i videotecă şi la secvenţele de celulă, tablele cu gardienii (Becali), prietenia cu deţinuţii (Diaconescu) şi marmelada cu ceai (Vântu), transformându-i, dintr-o dată, pe milionari în inşi oarecare, cu care oamenii obişnuiţi pot simpatiza. E un război pe care, cu excepţia victoriei în cazul Cătălin Voicu (un peşte de dimensiuni modeste), procurorii nu l-au câştigat.

Al cincelea şi ultimul: se lasă încet cortina, inculpatul pleacă acasă şi lumea uită, până la suspectul viitor.

De la Năstase - Zambaccian încoace, astfel se face justiţie la noi. Orice film nou este deja vu, iar deznodământul nu se întâmplă. Trăiesc cu ideea învechită că justiţia tace şi le face. Că atunci când pune cătuşele cuiva, are probele gata pentru sala de judecată, că oricât de complicate ar fi procedurile şi de buni avocaţii, verdictul nu se lasă aşteptat un cincinal. Doar cu teatrale desfăşurări de forţe şi cu stenograme, din care ajungem să îi cunoaştem intim pe inculpaţi, nu-şi câştigă respectul, ci arată că foloseşte aceleaşi tehnici manipulatoare ca şi politicul. Tocmai de aceea, până să condamne vreodată, ea va mai scoate eroi.

Citește și: