Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2072 vizualizări 12 iun 2019

Nu avem timp, acum, să-numărăm declaraţiile „repetitive” - precum întrebările pe care le acuză –, date de co-preşedintele Alianţei 2020, Dan Barna, cu privire la relaţia USR-PLUS cu un guvern „de tranziţie” al Opoziţiei, post-Dăncilă, dar sunt, Slavă Domnului, destule.

Potrivit acestora, alianţa amintită ar urma să susţină, cu toată „forţa” şi nădejdea, dar din afară, „Executivul înlocuitor” al actualului guvern, picat de o moţiune de cenzură reuşită.

Barna: „Categoric, nu vom face parte dintr-un astfel de guvern. Este un principiu pe care îl avem la USR. Practic, alegerile anticipate sunt soluţia morală, corectă, pentru că orice Guvern s-ar crea acum, după plecarea Guvernului Dăncilă, nu va putea funcţiona la modul real pentru o Românie europeană, cu această majoritate parlamentară, care nu mai este legitimă. Şi atunci, guvernul care ar putea să vină, un guvern non-PSD din toate celelalte partide, USR nu va face parte din el, dar suntem dispuşi să-l susţinem în Parlament”.

Bine, dar USR face parte din Alianţa 2020, împreună cu PLUS, partidul condus de Dacian Cioloş.

Da, dar Cioloş a spus, astăzi, la RFI, că USR-PLUS este gata să-şi asume inclusiv guvernarea, dacă e nevoie, doar că, pentru aşa un demers, formaţiunea „are nevoie de certitudinea că poate avea un sprijin în Parlament, pentru a lua decizii care vor fi aşteptate de către cetăţeni să fie luate de un Guvern legitim instalat”.

Ce să înţelegem de aici?!

Că, de fapt, Alianţa 2020 s-ar băga, de una singură, la o guvernare minoritară susţinută din Parlament, de către PNL şi ceilalţi?

Dar când asta? Înainte sau după soluţia morală a anticipatelor, care, ce să vezi, sunt infinit de greu de organizat (acum, spre deosebire de 2016, atunci când preşedintele Iohannis a respins ideea)?!

Personal, din exprimarea-i ambiguă nu-i înţeleg, exact-exact, intenţiile lui Cioloş, dar tare mă tem că aici e vorba de cu totul altceva, şi nu doar de o simplă mustrarea administrată sieşi de propria conştiinţă – în sensul că s-ar fi putut deja înţelege, până azi, că Alianţei 2020 îi pasă mai mult de propria imagine şi de viitorul luminos în care va păşi, jucându-şi toate atalele, atât împotriva PSD, cât şi împotriva PNL (împins, singur, la guvernare), în apropiata perioadă.

Ce să fie, ce să fie?!

Ei bine, cred că e vorba despre o doză neasemuită de curaj, şi un cavalerism politic dus la sacrificiu: adică, dacă tot s-au exprimat aproape toţi liderii clasei că e cvasiimposibil să treacă moţiunea – de la Gorghiu, la Ponta, şi de la Kelemen, la PMP –, nu e clar că decizia de a intra, în sfârşit, la guvernare, împotriva tuturor declaraţiilor anterioare, a tuturor formelor pe care le poate îmbrăca instinctul de conservare (de la principii, la aparenţe morale), a tuturor cauzelor personale, vine în momentul excepţional în care, deşi declari că eşti gata şi capabil să te avânţi în luptă, decisiv, cu pieptul gol, întru Salvarea României, practic, ai ratat războiul?

Ba bine că nu…

Citește și: