Alex LIVADARU
Alex LIVADARU
7606 vizualizări 25 feb 2015

În sfârşit, mâine-poimâine vine-vine primăvara şi se aşterne-n toată ţara. 
 
Trei luni în care jumătate de Românie vorbeşte despre plecarea lui Victor Ponta de la guvern, iar cealaltă jumătate înjură de pe margine şi crede în cifrele postate toată ziua pe conturile de socializare ale premierului, în care vedem o ţară înfloritoare. Avem o industrie care stă să bubuie, ca un tigru care mai are de mâncat un biberon de lapte şi devine spaima economiilor din Vestul Europei. 
 
În fapt, ţara şi administraţia sunt în mare problemă: politicienii mârâie unii la alţii, îşi scot colţii, se înţeapă, se fac că guvernează şi dau legi la televizor, în platourile emisiunilor. De aproape o jumătate de an (dacă e să includem şi perioada campaniei electorale pentru prezidenţiale), România nu este manageriată. Astăzi citim că, la Cluj, şefii de judeţ refuză de teama procurorilor să semneze un contract de 70 de milioane de euro de la UE. Păi dacă nu e nimic ilegal, de ce să-ţi fie teamă?
   
Bilanţul de ieri de la DNA a separat două teme şi dorinţa de a le confisca de către doi lideri. În timp ce preşedintele Klaus Iohannis vede în bugetele crescute ale DNA „o investiţie în viitor" şi se declară susţinătorul necondiţionat al procurorilor anticorupţie, premierul Ponta s-a aşezat călăre pe tema evaziunii fiscale. 
 
Tinerii antreprenori din cercurile mele văd în Antifrauda premierului Ponta doar o ghioagă cu care îi scoate din joc pe cei care îl supără pe el şi pe cei din jurul sau. Şi au şi o întrebare pentru Victor Ponta şi pentru inspectori: dacă de la înfiinţare au ajuns, cumva, fie şi de formă, măcar la una din firmele apropiate de domnia sa sau de Sebastian Ghiţă sau de Liviu Dragnea? „Dacă fraudarea fondurilor UE în cazul Comarnic, în care este implicat cumnatul premierului Ponta, cum se întâmplă, oare, că Antifrauda nu i-a luat niciodată la întrebări? Sau au mai înfiinţat o instituţie care merge în controale la comandă?". O întrebare corectă şi cinstită, altfel, rostită de un om care se uită la spectacolul grotesc al instituţiilor măciucă. 
 
România este, culmea, într-un moment total nefericit din punct de vedere internaţional, într-o stare de incertitudine şi de lipsă de predictibilitate gravă. Nu ştim dacă actualul premier va ciocni ouă roşii la Palatul Victoriei, ca să îl parafrazăm pe Traian Băsescu,  acest actor care nu mai vrea să iasă de pe scenă, deşi lumea a început să-l fluiere.

Nu ştim nici dacă va fi PNL acolo prin Predoiu sau altcineva. Nu ştim nici dacă Ponta va pica prin moţiune sau nu, iar, deocamdată, încercările lui Blaga de a inversa polii de putere în Legislativ sunt de râsu'-plânsu'. Azi au încă 3 senatori, mâine nu-i mai au, stai că s-au adunat iarăşi, stai că nu-i mai au. Nu-l simpatizez pe Călin Popescu Tăriceanu, dar asemănarea cu steagurile numărate în piesa „O scrisoare pierdută" de Cragiale este foarte bună. Singura glumă reuşită din carieră sa politică.
 
Vorbind cu diverşi oameni de afaceri, constaţi că, de fapt, nu nivelul taxelor îi deranjează, cu adevărat, în România. Citez, la punct şi virgulă, argumentele unuia dintre ei: „Codul Fiscal nu e numai despre taxe, impozite şi nivelul lor. Este despre un cod de conduită, dacă vreţi, al celor care au legătură cu businessul, inclusiv al statului român. Eu te taxez cu atât, dar mă angajez să îţi fac plăţile la timp, dacă trebuie să-ţi returnez ceva. Eu, stat, mă angajez că nu mai sunt sute de taxe, ci le comasez pe toate într-un număr mai mic. Dar tu te angajezi să le plăteşti. Şi mă mai angajez că nivelul lor şi numărul lor vor rămâne aceleaşi cel puţin 10 ani. De asemenea, dacă îţi trimit controale, încerc să nu fie câte unul pe lună şi inspectorii nu vor căuta să ia şpagă. Nu vei mai auzi de la mine, statul român, un deceniu, că a crescut CAS-ul, că a mai apărut o acciză, că mai dai un ban pe stâlpul din faţa casei. Legea nu e interpretabilă, inspectorul nu o va înţelege cum vrea el, doar ca să-ţi ia spagă sau amendă".

Dar mă întreb şi eu, ca Victor Ponta, întrebat de o jurnalistă dacă firma cumnatului său are contracte cu statul de când e premier: „Ce înţelegeţi dumneavoastră prin stat?". Chiar aşa: ce înţelegeţi dumneavoastră, contribuabilii, prin stat?

Despre predictibilitate şi proiectul inexistent de ţară al României este de prisos să dezbatem, căci lipsesc cu desăvârşire. Dacă Victor Ponta va trece acest proiect de nou Cod Fiscal, PNL îl va păstra după alegerile din 2016? Dacă, într-un scenariu puţin probabil, la putere va ajunge partidul Monicăi Macovei, ea va păstra Codul Fiscal intact?
 
Legătura cu FMI este în impas, deocamdată. Dar oamenii aceia, uitându-se la România, ştiu cu cine vor negocia luna viitoare sau în vară? Va fi în continuare Victor Ponta sau vor avea un alt guvern în faţă? Dacă încearcă să negocieze cu actualul Executiv e o pierdere de timp? Există vreo garanţie că va rămâne până în 2016? Există vreo garanţie că va pleca în lunile care urmează?
 
Liderii României trebuie să se lase  unii pe ceilalţi să muncească. Fie Klaus Iohannis şi PNL îşi asumă bărbăteşte că trece pe lângă ei ca avionul un moment de graţie în care liberalii au ajuns la 50 la sută în sondaje şi au ratat momentul, fie Victor Ponta are un moment de luciditate politică şi administrativă care îi va folosi enorm în viitorii ani ca să se relanseze.
 
Fie alegătorii români vor da dovadă de mai multă fermitate, dând buzna în Palatul Victoriei imediat ce se încălzeşte puţin afară, pentru că pe Facebook, plagiatul, împiedicarea votului în Diaspora, minciunile din campanie nu au fost uitate, fie, din contră, sunt într-o stare latentă care riscă oricând să se transforme în ieşiri în stradă. 
 
Dacă nu sunt în stare să îl schimbe pe Victor Ponta, liderii din Parlament, partide, administraţie, Cotroceni, toţi ar trebui să îşi asume asta şi să aibă decenţa să îl lase pe premier să guverneze.

Citește și: