Gandul.info
Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
4289 vizualizări 26 feb 2018

„Aşa se vede de la distanţă: ca un blat de tort cu cacao, între Iohannis şi Dragnea”, a descris situaţia Sebastian Lăzăroiu, fostul consilier al lui Băsescu.

Cum ar veni, ca un Spirit al Snagovului, reînviat în an centenar. Ca o „cuba” bătută între cei doi, de hatârul Europei şi al Americii, al căror procuror preferat e LCK, cu o revanşă ulterioară pentru Dragnea, pe tărâmul Kiseleff-ului.

Ei, nu cred. Cred, mai degrabă, invers: că nu e nici blat, că nu e vorba nici de vreun parteneriat strategic, cât timp lui Dragnea îi e mult mai aproape cămaşa, decât crucea comunitară pe care ar trebui s-o care-n cârcă în regim semideschis.

Dragnea doar se face că-i pasă, atunci când afirmă: „Nu trebuie să îmi asum eu şi nici PSD nu îşi asumă asta, aici nu e vorba de asumare. Este o procedură instituţională foarte clar definită în lege, (...) nu are ce să caute PSD aici şi nici nu vrea să se implice”.

Întrucât, ştim că atunci când Ştefănescu a cerut intempestiv „Tudorele, fă ceva!”, n-a făcut decât să vorbească, în opinia şefului său, „mult şi prost”. Iar atunci când chiar şeful a răspuns, persuadând ironic, „Aştept să nu se facă de râs!”, întrebat fiind „Ce aşteaptă de la ministrul de Justiţie, vizavi de finalitatea raportului pe „cazul” Kovesi”, n-a făcut decât să producă un „panseu de imaginaţie”.

Nici vorbă, că Dragnea nu i-ar fi cerut imperativ lui Tudorel să scape ţara de Codruţa, bonus, într-un an, cel mult până la alegeri, şi de DNA.

Şi atunci? De ce a pus batista pe ţambal şi pe toate instrumentele tarafului? Păi, ca să fie limpede că afacerea „Revocarea lui Kovesi” nu mai e „o oportunitate politică” pentru PSD, şi nici pentru el, personal.

De aia s-a şi nedumerit, când, după ce a cerut ca PSD să „joace” indiferenţa, la matineu şi seara, s-a găsit Iohannis să-şi dea frâu liber la oportunităţi.

„Cred că preşedintele a făcut o afirmaţie greşită. Nu pot fi de acord cu politizarea acestei proceduri. Ori a vrut să spună altceva, ori nu, dar nu sunt de acord cu această afirmaţie. Nu putem vorbi de oportunitate politică. Se vorbeşte de independenţa Justiţiei şi de neimplicarea politicului în Justiţie. Atunci, cum putem vorbi de oportunitate politică aici? PSD şi eu ca preşedinte am stat deoparte în toată această perioadă în legătură cu acest subiect şi aşa vom face în continuare”.

Aţi văzut? Păi, aşa e! Unii stau deoparte, iar alţii, nu!

Iar cei care, acum, „nu”, o fac pentru că le vine mai bine ca ei să „nu”, pe de o parte, iar pe de altă parte, să-l arate cu degetul pe Iohannis, care se bagă la joc. Care o susţine pe Codruţa Kovesi, până-n pânzele albe. Care are o obsesie, un fetiş. Care joacă neconstituţional (prietenii-jurişti i-au spus lui Dragnea că preşedintele nu are nici un drept – decât să dea din cap, că „da”, când Tudorel a spus „şi acuma, şo pe ea!”. Care o susţine, vezi bine, tocmai pe naşa sistemului.

Sigur că e revoltător, dar nu acum! Şi nu aici! Păi, ce a spus, azi, premierul Dăncilă? Şi de ce s-ar face Congres, dacă nu, în primul rând, pentru asta? Ia uite:

„În ceea ce priveşte alegerile, avem două rânduri de alegeri europarlamentare şi prezidenţiale în 2019. Este normal ca un partid să se gândească la aceste două rânduri de alegeri, să vedem cum ne pregătim, dar eu cred că a discuta despre candidatul la prezidenţiale este prematur. Va trebui o dezbatere în cadrul partidului, o discuţie în cadrul Comitetului Executiv Naţional. Din punctul meu de vedere, am văzut că întotdeauna preşedintele partidului a candidat la preşedinţia României. Nu am discutat acest lucru în partid, dar în mod normal aceasta este procedura în cadrul partidului şi am văzut cu nu numai în cazul PSD, ci şi alte partide politice au mers pe aceleaşi considerente”.

Şi cum să se bată, în 2019, cu Iohannis, dacă românii l-ar reconfirma cu doar un an înainte de prezidenţialele la termen, printr-un referendum? Şi ce să-i reproşeze, atunci, în campanie, când e lupta pe viaţă şi pe moarte, dacă nu tocmai faptul că „a fost omul sistemului, pe care l-a susţinut, în paralel, cu tot cu naşă lui?

Aşa e că-i posibil să nu fie blat-blat?

Citește și: