27 vizualizări 18 apr 2010

"Dacă erupţia vulcanului din Islanda va dura doi ani, o să ne plimbăm cu barca", avertizează premierul. Şi pe bună dreptate. Cu vulcanul Eyjafjallajokull nu te pui, că nici nu-l poţi pronunţa. Cu Boc însă se poate negocia.

Ideea cu barca mi se pare foarte bună, dacă umplem cu apă gropile dintre Bucureşti şi Nădlac. În plus, avem noroc cu inundaţiile: mergi pe viitură ca pe Budapesta-Viena. Da' nici inundaţiile nu ţin cât ar trebui. Aşa că la vară o să tragem barca pe uscat - asta ar putea să aducă ceva turişti. Dacă nici una dintre variantele astea nu ţine, iar vulcanul… respectiv (am uitat cum îi zice) continuă să erupă în mod necontrolat, suntem obligaţi să construim străzi şi autostrăzi.

Cum băgăm bani în infrastructură? Direct. (Fără să ne mai încurcăm cu monarhia asfaltului, mai ales că nu putem fi siguri cât o mai ţine DNA-ul p-afară). Ieşiţi din norul de cenuşă, ca să vă dau un exemplu: pentru autostrăzi întindem un covor asfaltic din bancnote de 50 de euro. Faţă de cât costă acum kilometrul, oricum ieşim mai ieftin. Câteva calcule bine simţite: înmulţim 140 cu 77, dimensiunile bancnotei. Ne dă în milimetri, transformăm în metri. Vedem cât intră pe kilometrul pătrat: 92.764.378,478 bucăţi. Înmulţim cu 50, ne dă preţul final: 4.638.218.923,933. Nu vă pripiţi: e mai puţin decât ne costă acum. De ce? Pentru că băgăm drumurile astfel căptuşite în Buget, însă nu la "Cheltuieli", ci la capitolul "Venituri". Cu cât credeţi că scade deficitul? Cu peste 50 la sută! Şi, ca să mai facem o economie, pe banda de urgenţă aşternem bancnote de 20, în refugii - de 10. Podurile le facem cu yeni, ca să fie mai frumos. Pe drumurile de ţară scoatem pietrişul şi împrăştiem monezi de 10, 20 şi 50 de cenţi. Schimbăm sloganul Turismului. Zicem: "Romania, the land of change".

Avem o singură problemă: că dacă cumva se deteriorează, ăştia de la Drumuri sunt în stare să toarne plombele din lei.

Citește și: