Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
18936 vizualizări 26 iul 2012

O întrebare de încălzire: ce credeţi că scrie pe fruntea lui Cristian Rizea, a lui William Brânză sau pe fruntea lui Relu Fenechiu? a)prost; b) hoţ; c) bine aţi venit.

Înjuraţi-mă, ca de obicei, răcoriţi-vă şi apoi duceţi-vă la vot. Eu râd, glumesc, dar n-o să părăsesc incinta. Am de rezolvat o problemă. Cu mine.

Nici pedeliştii nu se duc la vot? Ce coincidenţă! Îi rog să nu mă prindă în statistica lor la capitolul „băsişti tăcuţi”. Să ia notă de faptul că nu mă încolonez în spatele lui Boureanu, Popoviciu, Anasatase, Ridzi, Videanu şi care-or mai fi (că de când se îmbracă toţi în alb nu-i mai deosebesc de Mihail Neamţu). Îi rog şi pe uselişti să nu voteze în numele meu, pe la stâne sau în carele alegorice ale lui Mazăre. Să considere - şi unii, şi ceilalţi - că au pierdut un alegător. Atâta pagubă!

Şi-acum mă întorc la mine. Nu pot lovi cu ştampila un om căruia i s-a pregătit ştreangul supendării cu o grabă suspectă, cu forţarea Constituţiei. E lipsit de onoare (un cuvânt care îi place Preşedintelui Interimar) să-ţi loveşti pieziş adversarul şi să-ţi faci drum spre victorie agitând ordonanţe de urgenţă. Când adversarul e Preşedintele Ales al României, iar România se îndreaptă faliment economico-diplomatic, demersul poate fi de-a  dreptul nebunesc. Nu cred în gogoriţa cu lovitura de stat, cum nu cred nici în declaraţiile patriotarde ale liderilor USL, pentru care vara asta se poartă tricolorul - să ne mai lase Europa în pace, că ştim noi ce avem de făcut în ţărişoara noastră – câtă vreme tricolorul pe care îl agită e plătit din
bani împrumutaţi.

Mi-aş fi dorit un Premier mult mai puţin guraliv şi mai puţin impertinent, care să-şi vadă, concentrat, de guvernare. Mi-aş fi dorit un Preşedinte  Interimar echilibrat, înţelept, elegant, care să privească mitingurile politice de sus, din Palatul Cotroceni. Un Preşedinte Interimar care să nu se poarte ca o  primadonă ofuscată, declarând că se retrage de pe scena politică, dacă Suspendatul se întoarce. Uşurinţa cu care şi-ar lăsa baltă aliaţii de dragul retoricii mă sperie.

Dar ce importanţă are ce îmi doresc eu, că doar nu vine Moş Crăciun. Şi, dacă mă întrebaţi, nici nu cred că există Moş Crăciun.

CONCURS: Votează la REFERENDUMUL GÂNDUL şi câştigă un iPad 2!

Citește și: