55 vizualizări 12 sep 2010

Hai, c-avem treabă, s-a băgat sacâz. S-au acordat instrumentele.

Justiţia cântă la dubă. Jartelele cântă la solzi de peşte. Puterea la frunză. Opoziţia - ar cânta, da' n-are partitură. Populaţia cântă la n-ai.

Din parchet din iarbă verde au răsărit stenograme noi. De câteva zile asesorii populari le cercetează, le citesc pe roluri, dau sentinţe. Se interoghează retoric: de ce acum? Bună întrebare: pentru că vine Ziua Recoltei. E greu să scapi de sindromul nevrotic că nimic în România nu e ce pare a fi. O propoziţie e adevărată - (daţi-l mai încet pe Aristotel, că nu se-aud avocat cu apărător) - numai atunci când spui despre ceva că este ce este şi că nu este ce nu este, după o reglare de conturi.

Dar să începem cu sfârşitul. E limpede ca lumina trabucului într-o noapte întunecoasă. Sunt două posibilităţi: dacă a scăpătat destul, dacă s-a speriat suficient, Vântu va ieşi din puşcărie ca un martir căzut la pace cu torţionarii. Popa va înfunda anonimatul vreunei celule româneşti cu multe paturi. (Povestea asta se va termina şi o alta, încă şi mai telegenică, îi va lua locul). Dacă însă e tot al dracului de bogat, Vântu va rămâne unde se află, prins ca o muscă în chihlimbarul procedurilor judiciare, iar asesorii vor migra uşuraţi spre alte cauze, din care să-şi hrănească elocvenţa. Şi într-un caz şi în celălalt, Realitatea va supravieţui. Fără sonor.

În sfârşit (mai bine prea târziu decât niciodată), Marele Mogul a înţeles că presa îţi dă Puterea, cu o singură condiţie: să n-o atingi. Altfel, sentimentul că o ai şi că nimic nu ţi se poate întâmpla se sfarmă ca o cazemată de nisip.

Oricum ai da-o, victima - inocentă - a acestui nou deranj naţional va fi câinele bătrân şi orb, care a hămăit într-un ceas rău. Echipa de civili insinuată în curte la şase dimineaţa, ca la o ciorbă de potroace în porţelan de Meissen, îl va avea pe conştiinţă. Pentru că n-a ştiut să aprecieze gradul de violenţă al agresiunii şi, la lătratul legitim al patrupedului, a răspuns cu mijloace disproporţionate.

Să facem un salt mortal în normalitate. Ce vedem? Un happening ca la mama democraţiei - Unchiul Sam: Vântu e umflat pentru plata stenogramelor overseas cu taxă inversă, iar Băsescu o să fie ridicat pe Legea 205/2004, aia cu protecţia animalelor, moment în care va fi rândul lui să se întrebe: De ce abia acum?

Citește și: