Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
8036 vizualizări 24 oct 2011

În ziua în care împlineşte 90 de ani, Regele Mihai urcă la tribuna Parlamentului României, pentru a se adresa, încă o dată, după 65 de ani, "românilor şi româncelor". E banal? E un hatâr făcut fostului suveran de opoziţie şi o parte a puterii pedeliste? E o strategie de imagine, menită să ne scoată la vopsea în faţa Europei, după atacul gratuit al preşedintelui şi camarilei sale la adresa lui Mihai I? Poate doar un joc politic împotriva actualei puteri în care opoziţia mută cu regele, după rocada multor social-democraţi, declarat cândva, antimonarhişti? A devenit fostul suveran un vector al confruntării electorale? Care este dimensiunea reală a unui asemenea gest? Iată doar câteva din întrebările care dovedesc neliniştea naţiei în ajunul unui discurs de rege, în carne şi oase.

Pentru că nelinişti şi emoţie există, fără îndoială. Dar nu alterate ori prefăcute, precum cele ale republicanilor "sadea", faţă cu reacţiunea, şi nici din cele exaltate ale monarhiştilor visători. E vorba de neliniştea, de emoţia omenească a unui suveran, care se reîntâlneşte, după mai bine de jumătate de veac, cu poporul său - din păcate nu plenar, ci doar prin reprezentanţii săi, cei mai mulţi, mediocrităţi cu ştaif, cu aere şi cu tupeu, care, din bun simţ, nici măcar n-ar trebui să ridice capul către alegători, implicit către Regele pe care unii dintre ei au refuzat să-l primească, în "Parlamentul lor".

Acestora li se va adresa Regele Mihai, în calitate de reprezentanţi ai poporului, fără ranchiună şi fără trufaşe manifestări ale orgoliului rănit, şi nu cred că va fi un discurs politic. Sunt convins că fostul suveran nu s-a lăsat atras în niciun fel în jocuri politicianiste, şi tocmai acest fapt va fi răspunsul dat atacurilor jignitoare la adresa sa - deplina imparţialitate şi echidistanţă, apanajul suveranilor care-şi respectă poporul şi care ştiu că nu pot fi alta decât factor de echilibru şi nu acela de haos şi instabilitate.

Regele are dreptul să li se adreseze românilor.

Are dreptul şi tăria morală să ceară poporului său, aşa cum a mai făcut-o, să respecte instituţiile statului de drept, chiar dacă acestea sunt tot mai ruinate moral şi mai bulversate. Are dreptul şi menirea să le ceară cetăţenilor să fie demni, patrioţi şi buni români. Are căderea să le ceară să se lupte pentru locul lor în lume, pentru revenirea la tradiţii, pentru renaşterea naţională.

Are acest drept, atâta timp cât, după un război care a răstignit România între Est şi Vest, ţara, în urma lui, nu s-a destrămat. Pentru rolul diplomatic de incontestabilă valoare pe care l-a jucat în turneul întreprins în Europa, în ajunul integrării României în structurile Europene şi Euro-Atlantice. Şi are, infinit, acest drept cât el însuşi este ultima carte deschisă a istoriei adevărate.

Fostul suveran vine marţi, în alt veac, ca într-un nod făcut istoriei, spre a le transmite românilor săi că veacul trecut nu s-a lepădat de ei şi că nu a fugit fricos şi nedemn şi că nu i-a uitat. Vine să-şi ostoiască sufletul ars, amar de ani, de o vină care i-a fost impusă, deopotrivă, de inamici şi de abandonul aliaţilor - abdicarea.

Regele vine să vorbească. Rămâne ca naţia să-l audă.

Citește și: