Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2247 vizualizări 25 sep 2019

Vorbărie multă şi proastă de la tribuna Adunării Generale a ONU.

Lumea e, de decenii, în criză acută de lideri.

Aceleaşi discursuri reîncălzite - zero viziune.

Doi obsoleţi - Trump şi Macron – s-au contrazis pe o temă care de mâine e nerelevantă.

Preşedintele Americii a distribuit două mesaje. Cel economic – răfuiala cu China. Cel politic – răfuiala cu Uniunea Europeană.

În ultimul, zgândărind cedarea de securitate, a scăpat frâiele: „Viitorul nu aparţine globaliştilor. Viitorul aparţine patrioţilor. Viitorul aparţine naţiunilor suverane şi independente, care îşi protejează cetăţenii şi îşi respectă vecinii. Dacă vrei libertate, fii mândru de ţara ta. Dacă vrei democraţie, păstrează-ţi suveranitatea. Şi dacă vrei pace, iubeşte-ţi naţiunea”.

Macron, care exaltă şi el patriotismul - considerând însă naţionalismul (un patriotism accentuat) „o lepră” - l-a contrazis vehement. Preşedintele Franţei prescrie omenirii o combinaţie între patriotism şi multilateralism, a cărei reţetă e singurul care o cunoaşte.

Emmanuel Macron luptă, deloc subtil, pentru o Europă a patriilor, subordonată patriei sale.

Dacă, de luni, Trump şi Macron nu s-ar schimba o iotă din discursul la nivel înalt. Aceeaşi bâjbâire, cu ochii larg închişi, în hăţişurile prezentului. 

Ca Statele Unite, Europa a purtat o vreme idealul unei patrii a naţiunilor. Va deveni o Europă a europenilor, până când Pământul va deveni o patrie a pământenilor. Şi, pe urmă, după catastrofa ecologică spre care ne conduce leadership-ul începutului de secol XXI, mai vedem. 

Mă întorc de fiecare dată la Harari, ca la un gânditor (singurul important, până astăzi) care priveşte spre viitor. E cel care, în campania electorală, îi certa pe politicienii ţării sale, că scurmă în cenuşă, că refuză cu obstinaţie să-şi ridice privirea spre viitor, că refuză să vadă dincolo orizonturile propriilor interese.

Din „21 de lecţii pentru secolul XXI” citire:

„Liberalismul nu are nici o soluţie evidentă la cele mai mari probleme cu care ne confruntăm: colapsul ecologic şi perturbările tehnologice (...). Revoluţiile viitoare din biotehnologie şi tehnologia informaţiei vor necesita viziuni noi. Aşadar, următoarele decenii s-ar putea caracteriza printr-un examen atent de conştiinţă şi formularea unor noi modele sociale şi politice (...). Oricărei poveşti care va încerca să atragă loialitatea omenirii îi va fi testată, înainte de toate, capacitatea de a face faţă celor două revoluţii – cea din tehnologia informaţiei şi cea din biotehnologie (...). În loc să aibă drept rezultat unitatea mondială, globalizarea ar putea duce, de fapt, la o <speciere>: împărţirea omenirii în caste biologice diferite sau chiar în specii diferite. Globalizarea va uni lumea pe orizontală, eliminând graniţele naţionale, dar, în acelaşi timp, va diviza omenirea pe verticală. Oligarhiile aflate la putere în ţări diferite precum Statele Unite şi Rusia ar putea să fuzioneze şi să facă front comun împotriva masei de sapiens obişnuiţi (...). Un asemenea scenariu Ar putea chiar să de-globalizeze lumea, dacă această castă superioară se reuneşte în cadrul unei <civilizaţii> autoproclamate şi construieşte ziduri şi şanţuri de apărare care să o separe de hoardele de <barbari> de afară (...). Nu doar clase, ci şi ţări şi continente întregi ar putea deveni irelevante”.

Citește și: