Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1389 vizualizări 24 apr 2019

Trecând dintr-un secol într-altul, ca şi cum ar fi păşit pe doi bolovani de râu, ferindu-şi rasa să nu şi-o ude, Siluan Athonitul a fost măcinat (până să-şi afle odihna în pământul reavăn al veacului XX) de o mare grijă: că, dacă rugăciunile ar înceta, lumea s-ar cufunda în nimicul din care a fost creată.

Rugăciunile ţin lumea – asta e încredinţarea şi misiunea asumată a tuturor ostenitorilor din Sfântul Munte.

Marea Lavră, Vatopedu, Iviru, Hilandaru, Dionisiu, Cutlumuş, Pantocrator, Xeropotamu, Zografu, Dohiariu, Caracalu, Filoteu, Simonpetra, Sfântul Pavel, Stavronichita, Xenofont, Grigoriu, Esfigmenu, Pantelimon, Costamonitu – 20 de vele pe catargele Athosului.

Între secolele XV şi XIX, doar Ţara Românească şi Moldova au suflat vânt în pupa acestei corăbii a credinţei, biruind răul cu binele. 

Alfavita noastră sufletească nu ne-a îngăduit să ne trufim, ţinându-ne, după spusa Apostolului Neamurilor, „ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne, ca nişte săraci, dar pre mulţi îmbogăţind”.

… Şi am făcut binele şi l-am aruncat în mare.

Citește și: