Cristian Tudor POPESCU
Cristian Tudor POPESCU
20478 vizualizări 30 mai 2015

N-am cerut niciodată, nimănui, niciun post. Am acceptat să nu plec atunci din facultate pentru că aş fi vrut să ţin un curs de istorie adevărată a filmului românesc – a fost singura şi ultima mea dorinţă. Nu s-a realizat nici până azi.

După ce închei sesiunea de examene cu anul I , II şi master, voi înceta să mai dau pe benzină cele câteva sute de lei pe care le-am primit ani de zile pentru munca de aproape un deceniu.

Voi înceta să vin, săptămână de săptămână, ca asinul la iesle – de maximum 5 ori în toţi aceşti ani n-am putut fi prezent la ore – ca să încerc, împreună cu sutele de studenţi care au ales, fără să-i oblige nimeni, cursurile opţionale şi facultative ale subsemnatului, să ne uităm altfel la o imagine, să înţelegem altfel un cuvânt. Eu, cu siguranţă, am învăţat de la fiecare generaţie lucruri pe care m-am străduit să le transmit următoarelor.

Începând din toamnă, voi ţine cursul pe care îl visez, şi la propriu şi la figurat, despre filmul românesc, la Cinematecă. Poate să participe oricine, inclusiv studenţi ai UNATC, dacă vor dori.

Sau, dacă cei care mă cunosc cred că pot să-i ajut cu ceva, sunt de găsit oricând.

În rest, rămân ce-am fost: un amator, adică un om care iubeşte. Dragostea de film şi pixul nu mi le-a putut da, nici nu mi le poate lua, nimeni.

Citește și: