Cristian Tudor POPESCU
Cristian Tudor POPESCU
30961 vizualizări 23 iun 2014

Acum, când presa mondială vorbeşte de afacerea de mare corupţie, trafic de influenţă plus mită de sute de mii, milioane de euro, dintre fratele şefului statului român şi un clan ţigănesc al crimei organizate, aş mai putea deschide gura într-o situaţie similară?

Niciun reproş făcut sieşi, niciun sentiment de responsabilitate sau vină pe faciesul preşedintelui Băsescu adresându-se românilor. Mai mult, rânjea satisfăcut. „N-am nicio treabă cu frate-meu, el stă în Constanţa, eu în Bucureşti”.  În loc să ne spună că va solicita de urgenţă o anchetă pentru a se stabili cum a fost posibil ca o asemenea afacere monstruoasă, afectând siguranţa naţională, imaginea României, pe noi toţi, să se desfăşoare nestingherită de vreun organ până la explozia ei în presă, în urma necăderii la pace a clanului Bercea cu Mircea Băsescu, Traian Băsescu îşi cere scuze că a fost arestat fratele lui. Arestare pe care o numeşte „un eveniment nefericit, care n-ar fi trebuit să se întâmple”. Adică, ce n-ar fi trebuit să se întâmple, arestarea?! Să fie lăsat fratele Mircea să-şi vadă de-ale lui cu alde Bercea?

Păi, da, oricât de grotesc ar suna. Preşedintele Băsescu spune că n-a primit nicio informare de la servicii în legătură cu M. Băsescu – Bercea. SPP spune că fratele nu e rudă de gradul întâi, deci nu-l supraveghează. SRI afirmă că legăturile intime ale fratelui preşedintelui cu crima organizată nu reprezintă o problemă de securitate naţională! (Aş vrea  să-l aud spunând  asta pe directorul SRI, dl. George Maior, pe care îl consider un om serios).

Prin urmare, având în vedere şi faptul că fără conflictul pe bani dintre Bercea şi Băsescu M. relaţia mergea bine-mersi înainte, rezultă că această colaborare naturală, folclorică, democratică dintre fratele prezidenţial şi ţiganii criminali nu şi-a găsit organul sau omul statului care s-o deranjeze.

Iar dl. Băsescu îşi cere scuze...

Nu e vorba de a-şi da demisia. Nu  există, până acum, niciun fel de date care ar reclama juridic, legal, demisia preşedintelui în legătură cu acest caz. Cererea Parlamentului e o manevră politică a Puterii, altfel, o hârtie de înălţat zmeul.  Vocalizele acestui oberchelner al corupţiei şi fripturismului pe nume Popescu Tăriceanu sunt ridicole.

Dar aş fi aşteptat, în calitate de cetăţean, nu de ziarist, căci ca ziarist nu mai aştept nimic, de mult, de la T. Băsescu, o frământare de conştiinţă a preşedintelui, o nelinişte, în legătură cu ce zic oamenii în vreme ce arestaţii şi urmăriţii penal se înmulţesc în familia lui. Nu scuze rânjite...

Şi mai e ceva, foarte grav, de care d-lui  Băsescu nu-i pasă. Ce se întâmplă cu membrii familiei lui oferă prilejul tuturor interlopilor politici aflaţi la putere să pozeze în apărători indignaţi ai justiţiei şi moralei. Cazuri la fel de grave ca al lui M. Băsescu, cum ar fi cel al traficului de influenţă comis de infractorul Duicu din biroul premierului Ponta, sunt estompate. Dan Voiculescu primeşte o gură de oxigen în fuga lui în zig-zag de Justiţie. Familia Băsescu furnizează muniţie politică hoţilor şi escrocilor cu funcţii.

Şi dacă aceştia vor câştiga la toamnă puterea totală în România, afirmaţia lui T. Băsescu, cum că Justiţia oricum nu mai poate fi oprită să acţionaze independent, s-ar putea dovedi doar încă o aroganţă personală a încă preşedintelui. Cunosc PSD-ul de o viaţă şi ştiu cât e de priceput la castrarea pe nesimţite a femeii legate la ochi. E singura operaţie în care juristul doctor Ponta se poate dovedi competent.

Citește și: