Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
13200 vizualizări 3 sep 2015

Între lungile concedii ale lui Klaus Iohannis, Băse joacă, de când a plecat de la Cotroceni, rolul preşedintelui emerit. Dă lecţii, împarte soluţii. Ultima intervenţie energică - în criza refugiaţilor: “România ar trebui să refuze să primească migranţi pe teritoriul ei. Nu este jocul nostru, nu este problema noastră (...) România nu trebuie să-şi asume parte din drama acestor amărâţi. Sunt alţii care au responsabilitate în Europa, care trebuie să-şi asume, pentru că sunt printre cei care au contribuit la crearea haosului în statele acestea”.

“Jocul”, “alţii care au responsabilitate”, apropourile astea de chibiţ edificat sunt rizbile, dacă n-ar fi de-a dreptul periculoase. Chiar şi un fost preşedinte – dacă cel în exerciţiu are seninătatea candidă a unuia care nu s-a dumirit încă ce l-a lovit – trebuie să înţeleagă faptul că, membri ai Uniunii Europene, vom îndeplini deciziile şi ne vom asuma cota repartizată. La Bruxelles nu ţine caterinca atât de apreciată la Bucureşti.

Am scris ‘j de texte despre erorile Occidentului euroatlantic în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Forumul fremăta: “De ce n-ar păsa nouă de chestiile astea?”. Iată de ce! Citând un politolog britanic, “America prepară masa, restul lumii spală vasele”. Cam în situaţia asta se află întreaga Europă, după eşecul din Afganistan, după eşecul din Libia, după marele eşec din Irak, după eşecul din Siria şi alte eşece.

Băsescu strigă “închideţi porţile!”, Viktor Orban ridică ziduri, ca israelienii în Palestina, premierul insignifiantei Serbii (ţară care nu e nici membră UE, nici membră NATO) defineşte corect situaţia: “Noi nu vom ridica niciodată garduri sau ziduri (…). Vorbim despre oameni disperaţi, nu vorbim despre criminali şi terorişti. Ei se află doar pe drumul lor, în încercarea de a găsi o viaţă mai bună pentru ei şi copiii lor: au nevoie de ajutor, nu au nevoie de condamnare şi pedeapsă (…) nu poţi opri afluxul de viaţă cu garduri”.

Gogomănie cu galoane: un general de armată, fost consilier de stat pe Securitate Naţională la curtea preşedintelui Băsescu, fost şef de Stat Major, dezgheţatul Degeratu, declară presei că în spatele refugiaţilor e foarte posibil să fie Rusia şi… Statul Islamic, mână în mână!

Refugiaţii – termenul care li se atribuie, conform canoanelor internaţionale, “acestor amărâţi”  - vor schimba o Europă care abia a scos capul din recesiune. Ne confruntăm nu doar cu o problemă economică, ci în primul rând cu una morală şi, finalmente, cu una de securitate.

Ne putem întreba ce a păzit până astăzi Consiliul European, când exodul din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord fusese anunţat de miile de oameni, vii sau morţi, care eşuau zilnic la porţile Europei.

De ce nu s-au refugiat în ţările din vecinătate? La început au fugit acolo, într-un Liban care sângerează încă, într-o Iordanie a generaţiilor de refugiaţi palestinieni, în pauperul Egipt şi aproape două milioane în Turcia.

Îngrijorarea e firească, lipsa de compasiune e împotriva firii.

Autointitulatul Stat Islamic - care dintr-un grupuscul terorist s-a lăbărţat peste un teritoriu imens, ale cărui orori îi alungă acum pe civili peste câteva graniţe, până în Europa - a avut la dispoziţie, în lupta contra dictatorului Bashar al-Assad, sprijinul logistic şi taberele de antrenament ale americanilor, britanicilor, saudiţilor, qatarezilor. Timp în care mai marii Europei au întors, cu discreţie, capul. Iată, foarte pe scurt, ”jocul” la care, probabil, fostul preşedinte Băsescu face acum feciorelnice aluzii.  

Citește și: