Adrian Sârbu
Adrian Sârbu
7616 vizualizări 24 dec 2015

Ai trăit poate nopţile de decembrie, când Moşul venea târziu sau nu venea deloc, şi ai simţit cum se stingea lumina din ochii copilului uitat la fereastră. Cu lacrimi. Tu erai.

Într-o noapte n-ai mai vrut să fii fetiţa cu chibrituri şi ai ales să fii El.

A fost un dar pe care ţi l-ai oferit singur.

De atunci trăieşti fiecare zi ca pe o sărbatoare.

Fericit că poţi să creezi ceva şi să dăruieşti.

Ştii că în fiecare dimineaţă se trezesc odată cu tine şi ceilalţi, copiii tăi întru aşteptarea unei vorbe bune a unui zâmbet, a unei certitudini.

Mulţumeşti că viaţa ţi-a dat şansa de a putea face pe alţii fericiţi. Nu mai eşti singur.

După ani de când ai ales să fii El, nu mai ştii dacă povestea cu tine în fereastră, într-o noapte de decembrie, a existat sau ai visat-o. Ştii însă că nimic nu este mai frumos pe lumea asta decât să aprinzi lumina din ochii unui copil, ai unui om, în fiecare zi, ca într-o noapte de Ajun. 

Atât de puţin îţi trebuie ca să fii fericit!

Citește și: