Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1091 vizualizări 14 apr 2019

Caragiale a propovăduit, în publicistica vremii, la ceas de zarvă electorală, a zecea Fericire: „Fericiţi cei fuduli de urechi, că aceia n-aud flaşnetele!”.

Dacă retorica politică nu s-a schimbat din secolul al XIX-lea până în secolul XXI, e şi pentru că temele fundamentale nu par a se fi schimbat:

„– Ce mai nou?

– Prost, monşer... Este o criză, mă-nţelegi, care poţi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă... S-a isprăvit... E ceva care poţi pentru ca...

– Lasă, Nae, că se mai şi exagerează...

– Ce se exagerează, nene? Este o criză, care, ascultă-mă pe mine, că dv. nu ştiţi, care, mă-nţelegi, statul cum a devenit acuma, eu după cum văz ce se petrece, că nu sunt prost, înţeleg şi eu atâta lucru, fiindcă nu mai merge cu sistema asta, care, când te gândeşti, te-apucă groaza, monşer, groaza! (...). Eu pot pentru ca să-ţi spui pe parola mea de onoare că-mi pare foarte rău! dar ştii?... foarte rău!! foarte rău!!! pentru ca să ajungem să vedem ţara mea, care era peste putinţă ca să prevază cineva o situaţiune foarte tristă, fiindcă le-am spus şi dumnealor...

– Cari dumnealor?

– Dumnealor cu cari am fost, zic: pot pentru ca să spui că nu se poate ceva mai trist, ca să vie un moment orişicât ai zice, când vezi că bate falimentul la uşe şi nu mai e nici un patriotism...

– Bine, Nae - zic eu - nu trebuie să fie omul aşa de pesimist. Lucrurile or să se-ndrepte... este o recoltă admirabilă.

– Ce recoltă, nene, ce recoltă? Dumneata n-ai văzut rapiţa?”.

 

Citește și: