Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
23580 vizualizări 17 iul 2016

Arestarea a aproximativ trei mii de militari şi mandate de arestare pentru cam tot pe atâţia judecători  (cifrele exacte nu se cunosc încă, şi ieri, şi astăzi au fost săltate o mulţime de persoane) arată că regimul Erdoğan a scos de la păstrare listele negre. Vizaţi par a fi mai cu seamă adepţi sau presupuşi adepţi ai imamului Fethullah Gülen, cu certitudine inamici ai Sultanului.

Aprigul Preşedinte, cum era de aşteptat, nu are de gând să joace cartea reconcilierii naţionale. Setea de răzbunare e mai puternică.

Dejucarea tentativei de lovitură de stat – atât de prost organizată, încât multora le pare pusă la cale de Erdoğan însuşi – îi întăreşte puterea autocrată, dar şubrezeşte stabilitatea Statului.

Moralul Armatei a primit o lovitură uriaşă. Soldaţii, umiliţi de civili pe străzile marilor oraşe, n-au fost parte a complotului, lor li se spusese, cum se întâmplă în astfel de cazuri, că participă la manevre.

Opoziţia – oricum redusă la nivel de scâncet - e paralizată de spaimă. Presa liberă  - câtă n-a fost azvârlită după gratii – nu va mai deranja Puterea.

Victimă a loviturilor teroriste, cu o economie în care una dintre principalele resurse, turismul, a scăzut drastic, confruntată cu presiunea a aproape trei milioane de refugiaţi, Turcia se afundă într-o perioadă cumplit de grea.

După ce euforia Festivalului Revanşei va lua sfârşit, asupra ţării se va înstăpâni o linişte îngrozită, până la următoarea lovitură militară.

Să nu ne iluzionăm: cu mişcările diplomatice bruşte şi la două capete cu care ne-a obişnuit, cu un Preşedinte căruia eşecul loviturii de stat i-a dat mai multă putere şi apă la moara deciziilor viscerale, Turcia nu va mai fi pilonul de securitate al NATO în această parte de lume.

Citește și: