Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
24843 vizualizări 14 nov 2015

Franţa nu este singura ţară europeană, supusă unor astfel de atacuri criminale. Din păcate, însă, este tot mai des vizată. Unii explică asta prin faptul că Parisul este implicat în lupta antiteroristă în diverse teatre de război, din Central-Africa până în Orientul Mijlociu. Este o explicaţie.

O alta - dacă analizăm psihozele ISIS, în general - este aceea că terorismul încearcă, dincolo de destructurare, destabilizare şi pulverizarea încrederii individuale, distrugerea culturii europene, a vestigiilor, a istoriei.

Atacarea ordinii de drept, în plan politic, în paralel cu distrugerea izvoarelor. „Realizarea” unei tabula rasa, în ideea ruperii punţilor civilizatorii, a deformării percepţiilor religioase, a generării individului fără suport moral, cultural, spiritual. Atacul acesta concertat şi repetat, desfăşurat în inima Europei, nu este atât despre Franţa, cât despre nucleul cultural şi istoric al unui continent care uită mereu să fie solidar cu el însuşi.

Sigur, aceasta este una din perspectivele strategice ale acestui război asimetric, violent, mârşav, dus, în continuare, printr-o gherilă urbană în puncte multiple, pe ceea ce specialiştii numesc „ţinte uşoare”, adică zone sociale aglomerate, de shopping, distracţie şi cultural-sportive. Adică, atacuri care vizează aglomerări de oameni nevinovaţi şi neînarmaţi, lipsiţi de apărare, şi nu instituţii, puncte strategice, zone militare.

Întrebarea pe care o reiau, aici, este: cum de a fost posibilă declanşarea unui act de o asemenea amploare, organizat în şapte puncte, şi foarte diversificat - de la atac armat şi luare de ostatici, şi până la detonări kamikaze?!

Aici nu a fost vorba despre un act dement, singular, ci despre o structură care se dovedeşte a fi extrem de bine organizată.

Nu este vorba despre „teroriştii-maratonişti”, mult blamaţi, care au parcurs Europa, sărind garduri, cu copii în cârcă şi bătrâni în cărucior, ci de „conserve” bine implantate în interiorul statelor UE, aflate în structuri de ani buni, care au dovedit coordonare, planificare minuţioasă, sânge rece.

Care poate fi motivul pentru care autorităţile au fost, încă o dată, complet depăşite? Cum a fost posibil să nu existe informaţii despre un astfel de atac? Care sunt motivele pentru care autorităţile franceze nu post face faţă, încă, acestor grozăvii?

Citește și: