Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
3195 vizualizări 17 mai 2018

Ce spunea preşedintele, prin intermediul unui comunicat, după întâlnirea de zilele trecute, cu Dăncilă, de la Cotroceni? Iată:

În cadrul discuţiilor, Preşedintele Klaus Iohannis a subliniat că este obligatoriu ca politica externă a României să se facă numai în interesul României şi că este necesar ca tensiunile interne pe teme de politică externă să înceteze imediat, pentru ca ţara noastră să rămână un actor credibil în relaţia cu Statele Unite ale Americii, la nivelul Uniunii Europene şi al NATO, precum şi în cadrul celorlalte parteneriate strategice în care ţara noastră este angajată”.

Zis şi făcut!

La nici o săptămână de la acest mesaj, care chema la concordia politică necesară, ca fundament al discuţiilor privind prezervarea credibilităţii României în lume, prin poziţionările sale pe teme de politică externă, liderul PNL Ludovic Orban a depus plângere penală împotriva premierului Viorica Dăncilă, acuzând-o de înaltă trădare şi uzurparea funcţiei publice, în legătură cu mutarea Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, plângerea în discuţie vizându-l şi pe Liviu Dragnea.

De ce „şi pe” Dragnea? De ce nu „numai” pe Dragnea? De unde şi până unde a devenit „spirituala” Viorica Dăncilă, peste noapte, o nouă Mata Hari?! Nu e prea mult? Nu ştiu, întreb.

Întrucât, ceea ce ştiu este că, deşi pe funcţie, premierul nostru oficial este unul din umbră, lumina venindu-i dinspre Kiseleff.

În consecinţă, demersul lui Orban nu mi se pare unul foarte-foarte cuşer.

Căci, unde am putea ajunge, odată deschisă această cutie a Pandorei? La declanşarea unei harababuri politice, a unui carusel al guvernărilor, a perfectei instabilităţi şi a unei accentuale tensiuni politice?!

Dacă „ordinea în politică” va fi menţinută, plecând de la acest precedent, numai şi numai prin voinţa procurorilor, atunci, mai bine ne lăsăm de construit democraţii şi stat de drept.

E adevărat: acţiunea guvernului privind mutarea Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim a fost una intempestivă, iniţiată fără consultări prealabile între preşedinte şi cabinet, iniţiativă care a creat multă tensiune, intern şi extern, multă emoţie în rândul partenerilor României, nemulţumire, neînţelegere, neîncredere.

Fără îndoială că tot acest tablou diplomatic, nedorit, ar fi putut dispune, totuşi, de alte nuanţe, prin iniţierea unor consultări prealabile, imperios necesare, între guvernul Dragnea/Dăncilă şi preşedintele Iohannis, încheiate cu o rezoluţie consensuală.

Dar de aici şi până la a-i face plângere penală, mai ales, premierului-fantomă, mi se pare o exagerare, care, cu siguranţă, va declanşa câteva consecinţe politice greu de controlat.

„Această sesizare este depusă de mine, Ludovic Orban, în calitate de cetăţean al României, şi am făcut acest demers pentru că l-am considerat o obligaţie morală”.

Sigur că nimeni nu va crede vreodată că Orban i-a făcut plângere penală lui Dăncilă pe persoană fizică.

Puterea a reacţionat deja, şi susţine că Orban este săgeata lui Iohannis, demersul „său” fiind unul care urmăreşte desfiinţarea „guvernului Dăncilă, constituţional instalat” şi încearcă impunerea unui nou guvern Iohannis/”guvernul meu”.

Trebuie să o spunem, Ludovic Orban înseamnă foarte puţin în acest nou război. Iniţiativa lui va face ca toate armele puterii să se îndrepte către tâmpla lui Iohannis, care, conştient fiind că o tensiune exacerbată pe teme de politică externă, cu ecou major în exterior, nu va însemna o avarie de imagine a politicianului, în particular, ci a statului în ansamblu, a ţării în general, a cerut încetarea imediată a tensiunilor.

Nu este prima oară când acţiuni declanşate peste noapte, ale unor lideri ai opoziţiei, stârnesc reacţii de apărare concertate din partea puterii, îndreptate împotriva Cotroceniului.

Nu cred că un eventual proces Orban-Dăncilă-Dragnea va avea un sfârşit pe timpul acestui mandat, dar consecinţele demersului în discuţie ar putea deveni „operaţionale” în cel mai scurt timp.

O canonadă de plângeri penale, o scena politică bulversată, o participare, indirectă, a procurorilor la actul de guvernare…

Citește și: