Andrei Luca POPESCU
Andrei Luca POPESCU
5321 vizualizări 20 sep 2011

Unii au numit telegramele Wikileaks bârfe diplomatice irelevante, alţii bombe cu ceas care pot pune în pericol relaţii interstatale şi vieţile unor oameni care apar cu nume şi prenume drept sursele de informaţii ale Statelor Unite. Nu au fost puţini nici cei care, precum Valeriu Turcan, purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei, au pus la îndoială autenticitatea lor, în condiţiile în care nici măcar SUA nu s-au dezis vreodată de ele.

Aceste documente diplomatice, aşa numitele "telegrame", conţin mult zgomot de fond irelevant. Multe sunt dări de seamă, simple procese verbale, altele sunt păreri ale unor personaje pe care americanii le-au considerat demne de a fi ascultate într-o anume ţară. Mai presus de toate, constituie bucăţi de realitate filtrată prin ochii, minţile şi urechile unor oameni: diplomaţii americani.

Totuşi, ele dau măsura unor stări de moment şi ale unor discuţii ascunse de ochii publicului, care au făcut de-a lungul anilor să se învârtă lumea. Sunt o gaură a cheii prin care un ochi avizat poate să înţeleagă mai multe.

În cazul "explozivei" telegrame din care câteva televiziuni de ştiri au înţeles, în exclusivitatea lor născută din hămeseală, că România a fost la un pas de război cu Rusia în 2008, Gândul a titrat exclusiv, onest şi cât se poate de aproape de realitatea pe care ambasadorul SUA de atunci, Nicholas Taubman, a perceput-o din partea preşedintelui român: "Traian Băsescu a transmis SUA că ia în calcul un conflict militar România-Rusia în Transnistria".

Pentru cei care cunosc împrejurările, tertipurile şi manipulările prin care, în noaptea de 7 spre 8 august 2008, Rusia a invadat militar Georgia, sub pretextul că îşi apără trupele de menţinere a păcii din Osetia de Sud, îngrijorarea lui Traian Băsescu a fost cât se poate de întemeiată şi de bine documentată.

Dacă pui Trasnistria şi trupele ruseşti de menţinere a păcii de la Tiraspol în locul Osetiei de Sud, iar Republica Moldova în locul Georgiei, puzzle-ul se potriveşte perfect. Dacă în cazul Georgiei, "frăţiorul mai mare", fie el SUA sau NATO, nu a intervenit, aşa cum probabil a scontat şi Rusia, în cazul "fratelui de sânge" al Moldovei de peste Prut lucrurile ar fi putut să stea tocmai invers. Şi din nou, poate asta ar fi scontat Rusia din partea României.

Într-o anumită măsură, ambasadorul Nicholas Taubman a procedat, ca de altfel în toate telegramele sale privind România, precum un jurnalist profesionist, care ştie când trebuie să fie sec şi când îşi poate permite interpretări. A citat riguros din Băsescu, dar a ştiut şi să cearnă gargara şi cuvintele bine ticluite ale politicianului român, pentru a scoate la suprafaţă mesajul pe care acesta a vrut de fapt să-l transmită Americii.

Preşedinţia are dreptate: Traian Băsescu nu a pronunţat nici o clipă cuvântul război în aceeaşi propoziţie cu România şi cu Rusia. Dar de fapt asta l-a întrebat pe diplomat, ştiind prea bine că întrebarea sa va fi transmisă mai departe la Washington: ce fac şi pe cine mă bazez dacă Rusia procedează în Transnistria şi în Moldova la fel cum a procedat în Osetia de Sud, respectiv în Georgia?

Cine îl acuză pe preşedinte că este ca un elefant într-un magazin de cristaluri fine când vine vorba despre politica externă, poate să privească în jos cu ruşine privind la acest episod din biroul Ambasadei SUA. Cele mai dure cuvinte din această telegramă nu-i aparţin de fapt lui Băsescu, ci lui Taubman. Abilitatea preşedintelui de a pune întrebări despre un subiect atât de sensibil, fără să se împiedice singur în propriile nade întinse către diplomatul american nu poate fi ignorată.

Ce a făcut de fapt Băsescu, după cum reiese din telegramă? Preşedintele a spus doar că România "va fi pusă în faţa unor opţiuni foarte dure", în cazul în care Rusia aplică în Transnistria modelul cu care a atras Georgia în război. Ba chiar a supralicitat: se gândeşte cu îngrijorare şi la ce implicaţii ar avea acest lucru pentru NATO şi UE.

Ambasadorul Taubman a fost cel care, în comentariul de final, a sintetizat clar şi tăios mesajul pe care de fapt l-a transmis Băsescu: "Băsescu este îngrijorat în mod clar că ruşii pot declanşa o provocare similară în Moldova, care ar necesita practic un răspuns militar al României".

De asemenea, este remarcabil din partea unui presupus "inabil" într-ale politicii externe că, la câteva săptămâni de la încetarea focului lângă Tbilisi, Băsescu râde sigur pe el, vorbindu-le americanilor despre cât de naivi au putut fi georgienii încât să pice în capcana întinsă de ruşi. Ba chiar oferind detalii de strategie militară, confirmate ulterior de analişti - proasta gestiune a tunelului Roki de către georgieni.

Singurul derapaj al lui Taubman în această telegramă a fost acela în care vorbeşte despre "starea aproape de paranoia" a lui Băsescu privind pericolul Flotei ruseşti din Marea Neagră, staţionată în portul Ucrainei de la Sevastopol. Un diplomat cu veleităţi de "jurnalist", chiar dacă uneori cu înclinaţii dovedite către metafore, nu ar fi trebuit să scape pe hârtie o astfel de impresie personală.

Privind în perspectivă, din 2011 spre 2008, probabil că Traian Băsescu nu şi-ar mai exprima şi astăzi temerile faţă de Rusia. Acum România a devenit, poate nu tocmai întâmplător, principalul pilon în cadrul sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice iniţiat de SUA, care acoperă inclusiv toată Europa de Est şi care urmează să fie preluat, în anii următori, sub egida NATO.

Poate că, de fapt, atunci, în 2008, a început călătoria spre succesul diplomatic parafat săptămâna trecută la Washington, când România a desăvârşit parteneriatul strategic pe care îl are cu SUA, chiar dacă din fuga calului, neştiind până în ultima clipă "dacă vine şi Obama". Poate că teama din 2008 a lui Băsescu faţă de Rusia a avut importanţa ei în decizia lui Barack Obama de a schimba total geoarhitectura scutului antirachetă, mutându-l dinspre Cehia şi Polonia către România şi Turcia. Sau poate că a fost puţin prea "aproape de paranoia", aşa cum i s-a părut ambasadorului american.

PENTRU COMENTARII, VĂ AŞTEPTĂM ŞI PE PAGINA FACEBOOK GÂNDUL

Citește și: