Florin NEGRUŢIU
Florin NEGRUŢIU
5892 vizualizări 24 iul 2011

La ore distanţă după explozia produsă în Oslo şi atacul armat comis pe insula Utoeya, lumea civilizată credea cu tărie că atentatele sunt opera unor terorişti musulmani. Fără o dovadă certă în acest sens, dar cu o încredere oarbă în bunul simţ natural care dictează că orice cauză are un efect, lumea ştia că bomba nu putea să explodeze decât din turbanul profetului Mahomed caricaturizat în urmă cu şase ani în ziarele daneze, norvegiene şi suedeze în numele unei discutabile libertăţi de exprimare.

Surpriza a fost totală când, în locul unei grupări fundamentaliste islamice care să revendice atentatul în numele Profetului, a apărut domnul Arian. Norvegian, creştin, cultivator de legume bio şi, vai!, atât de blond, Anders Behring Breivik este tot ce poate fi mai diferit de imaginea teroristului clasic, aşa cum ne-o desenăm fiecare dintre noi în minte mai ales de la 11 septembrie încoace. Presa din întreaga lume a fost prinsă uşor în ofsaid: mult după ce s-a dovedit că Breivik este norvegian get-beget, în diverse părţi ale lumii încă se discuta aprins despre al-Qaida, jihadişti şi terorişti musulmani, semn al unor prejudecăţi care trebuie să ne dea de gândit. Dar aceasta este deocamdată o secvenţă secundară, care merită dezbătută după ce apele se vor fi liniştit.

Important mi se pare altceva: în cine sau mai bine spus în ce a vrut Breivik să lovească? Prin atentatele sale, în urma cărora au murit cel puţin 85 de oameni, Anders Behring Breivik şi-a dorit să fie recunoscut drept "cel mai mare monstru de după al Doilea Război Mondial", ambiţie mărturisită într-un volum de memorii (?!) de 1500 de pagini pe care l-a publicat pe Internet înaintea faptelor. Investigatorii încearcă acum să reconstituie faţa "monstrului", analizând opiniile acestuia, exprimate liber pe Internet şi în mediile sociale. Din datele de până acum, aceste idei se regăsesc în discursul de extremă dreapta, care irupe din ce în ce mai des în lumea occidentală: respingerea multiculturalismului, exacerbarea valorilor naţionale, enclavizarea şi caricaturizarea politicilor liberale. În plus, Breivik ura Islamul, pe care îl prezenta drept "principala ideologie genocidară".

Ironia sorţii, extremistul blond Breivik nu se deosebeşte însă cu nimic de extremistul brunet care cheamă la Jihad împotriva "necredincioşilor". Aceeaşi respingere a societăţii deschise, liberale, multiculturale, aceeaşi obsesie în a promova cultura urii şi a intoleranţei. Se prea poate ca extremiştii islamici să fi privit cu invidie la televizor faptele fratelui lor geamăn: să plănuieşti astfel de atentate în Norvegia este, într-adevăr, o lovitură menită să şocheze întreaga lume.

Iar lumea a fost şocată de două ori: mai întâi pentru că în locul teroristului cu turban şi barbă a apărut criminalul blond cu ochi albaştri, specie care, după cum se vede, n-a dispărut după cel de-al Doilea Război; apoi pentru că atentatul s-a produs în Norvegia, una dintre societăţile cele mai tolerante, armonioase şi progresiste în sens liberal ale Occidentului. Norvegia este, aşa cum spunea un martor român, ţara în care îţi poţi lăsa maşina descuiată fără frica de a-ţi fi furată. Norvegia are unul dintre cele mai bune sisteme de protecţie socială din Europa, punând nevoile individului în prim plan. Nu în ultimul rând, Norvegia este ţara în care se acordă anual, la Oslo, Premiul Nobel pentru Pace, semn al unei sănătoase promisiuni umaniste.

De aceea, atacul delirant al lui Breivik este îndreptat în primul rând împotriva valorilor occidentale. Este un atentat la adresa democraţiei şi a lumii libere în care mulţi dintre noi vrem să trăim. Să nu ne închipuim, prin urmare, că masacrul s-a întâmplat "acolo, la ei" şi că noi "suntem mici" şi nu ne priveşte. Breivik a atentat, de fapt, la lumea noastră.

Pentru mulţi lideri politici populişti, inclusiv de la noi, care se joacă periculos cu sensibilităţile naţionaliste şi cu mintea simplă a celor care doresc "moarte" cuiva şi o scriu apăsat pe garduri, pe net sau pe forumurile ziarelor, atentatul din Norvegia ar trebui să constituie un serios semnal de alarmă. Breivik a fost un timp membru într-un partid al dreptei populiste din Norvegia. Acum, partidul respectiv îşi exprimă "întristarea" în legătură cu cele întâmplate.

În astfel de cazuri, o minte criminală nu e niciodată singură.

Citește și: