Marius Oprea
Marius Oprea
1353 vizualizări 20 sep 2019

Faţă de această decizie, odată cu anunţul că o va contesta la Înalta Curte, Băsescu se apără într-un fel care nu îi este specific, care nu are nimic din arsenalul ofesiv cu care ne obişnuise odinioară. El ţine mai degrabă să se scuze, tot în registrul folosit anterior (”n-a ştiut” că Direcţia de contrainformaţii militare ”este parte a Securităţii”, că ”nimeni n-a ştiut asta pînă în 1989”). După ce îi face naivi ca el pe toţi ofiţerii armatei de atunci şi pe toţi soldaţii dinainte de 1989, se aruncă apoi într-un şir de etalare propriilor merite, de la condamnarea comunismului pînă la ”deschiderea arhivelor”, încheind din nou prin a sugera că relaţia lui cu Securitatea a fost o atribuţie de serviciu, atîta vreme cît, atunci cînd acosta cu petrolierul ”Biruinţa” la ţărm ”era pe dană generalul Macri”.

Pe toate le-am mai auzit, separat însă. Iar acum, argumentele lui amestecate nu sună deloc convingător. Vocea lui Traian Băsescu e departe de tonul său sigur de odinioară, cu care îi condamna el însuşi pe alţii că sînt turnători şi securişti. Şi, mai important decît toate, Traian Băsescu nu răspunde fondului problemei: de ce şi-a turnat colegii de facultate?

Că ar fi „turnat” la contrainformaţii militare sau că ar fi turnat la UTC este totuna, atîta vreme cît conţinutul notelor informative pe care el le-a scris (recunoaşte acest fapt) şi le-a semat cu numele conspirativ „Petrov” sînt turnătorii securistice ca atare, în sensul cel mai murdar al cuvîntului, prin ce a scris el acolo, înşiruind fapte care nu aveau nimic în comun nici cu ”milităria” şi nici cu ”contraspionajul”.

Ceea ce a scris Băsescu acolo a fost judecat, şi nu unde anume a scris el, iar cele două note (poate că se vor mai găsi şi altele) sînt, de la cap la coadă, ceea ce se numea chiar şi în termenii vechi ai legii „poliţie politică”.

Ori, exact asta este ceea ce a judecat instanţa. A prejudiciat, a lezat sau nu Traian Băsescu prin conţinutul delaţunilor pe cei la care se referea el? Ei bine, instanţa Curţii de Apel a decis că DA, în conformitate cu legea în baza căreia funcţionează Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Că Traian Băsescu şi-a adus colegii ”sub lupa” Securităţii, prin ceea ce a scris despre ei. Pentru că, nu întîmplător, notele semnate de ”Petrov” se regăsesc în ”dosarele de urmărire informativă” deschise de Securitate fiecăruia dintre cei doi, şi nu într-o corespondenţă internă a Securităţii privind un ”obiectiv” protejat faţă de potenţiali spioni. Dar acesta este un punct pe care Traian Băsescu nu îl lămureşte. Pentru că nu are nimic de lămurit aici.

Din păcate pentru Traian Băsescu, nici apelul subtil şi uşor visceral pe care îl face, ţinînd să le reamintească foştilor săi sicofanţi sau admiratori pe cît de sinceri, pe atît de naivi că toate acestea i se întîmplă ”după ce am condamnat comunismul, după ce am deschis arhivele comunismului, arhivele Comitetului Central” nu cred că va mai avea rezultatul scontat.

Deşi face apel şi la Scrisoarea III, la discursul lui Mircea cel Bătrîn în faţa lui Baiazid, cu ”bucuroşi le-om duce toate”, de astă dată ”rîul şi ramul” vor rămîne la locul lor în bibliotecă. Băsescu nu mai are nici charismă, nici funcţie care să-l facă atractiv pentru o intelectalitate care a devenit anticomunistă în marea ei măsură abia atunci cînd comunismul se prăbuşise şi care, de la Miron Costin încoace, atît la noi, cît şi aiurea, are o predispoziţe spre ”comoditate istorică” şi nu e una militantă.

Cu atît mai puţin cu cît perspectivele nu sînt atractive. Astfel, cred că aceia care îi vor sări în apărare se vor număra pe degetele de la o mînă.

De data asta, în faţa judecăţii Traian Băsescu stă singur. Complet singur. Nici măcar cu propria lui conştiinţă. Reacţia lui faţă de decizia Curţii de Apel arată că nu o are.

 

Citește și: