Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
3227 vizualizări 14 iun 2018

Nu e prea mare energia cu care le răspundem unor autocaricaturizaţi, prin chiar propriile lor producţii, destul de des greoaie, groteşti şi pline de zaţ? Unor adolescenţi cam întârziaţi cărora lehamitea le-a amputat organul umorului?

Ce justifică demersul nostru de a le da mai multă importanţă decât merită?

Tocmai noi, care am fost şcoliţi în înţelegerea şi degustarea ARTEI caricaturii la şcoala lui Gopo, a lui Matty Aslan, a lui Mihai Stănescu, a lui Popa Popas, artişti premiaţi multiplu de ultimii franţuzi cu umor din Hexagon?

Văzând producţia acestor imberbi ai poantei, primiţi în redacţia Charlie Hebdo, ar trebui ca mila, şi nu revolta, să ne străbată stările. 

Şi în acest caz, al caricaturii eşuate, care a avut darul de a ne contraria, nicidecum de a ne amuza, reluăm, practic, discuţia ticăloasă de pe Naţional Arena: „Simona a fost huiduita, nu Firea!”; „Simona a fost caricaturizată, nu românul, cumpărător de fier vechi”.

De fapt, în loc să ne asumăm imaginea pe care ne-am „construit-o”, în lume, prin „munca susţinută” a unora dintre semenii noştri, cetăţeni români, indiferent de etnia lor, prin lipsa acestora de educaţie, de cultură şi de caracter, la care s-au adăugat indolenţa autorităţilor române, duplicitatea, aroganţa şi fiţa obosită, transferăm, indignaţi, totul, în trusoul Simonei Halep.

Este adevărat că în mintea slab înzestrată cu talent a „caricaturistului-Charlie”, se produce o legătură perversă - generată, pesemne, de oarecari frustrări ale individului -, între victoria Simonei Halep şi o tuşă grafică de sex incert, care sugerează a fi, prin „îndeletnicirea” asumată verbal/textual („fier vechi, fier vechi”), de etnie romă.

Dar nu sportiva este asimilată cu „individul” electrocutat, ci, prin transfer de personalitate, noi, ca naţie, mesajul mâzgălelii fiind „Francezilor, inclusiv ţiganii, (adică românii), v-au luat trofeul Suzanne Lenglen”.

Aşa, şi?! Ca să fiu sincer, n-am găsit decât o vagă undă de umor îndoielnic în marea producţie a „celebrei reviste Charlie Hebdo”, care, chipurile, îi ridiculizează pe români, în contextul câştigării trofeului, la Roland Garros, de către Simona Halep.

Mai mult o invidie măruntă, transpirată, în negru, pe hârtia albă…

Apropo, dacă, vreodată, va mai câştiga acest trofeu şi vreo franţuzoaică, în ce fel ne-ar face Charlie Hebdo să înţelegem că e franţuzoaică şi nu altă etnie?

P.S. I-aş sfătui pe cei de la Nike, ironizaţi în calitate de victime colaterale, să întrebe la revista susmenţionată de ce simbolul de pe pieptul caricaturii seamănă atât de mult cu originalul companiei, chiar dacă e „montată”, cumva, pe dos?!

Citește și: