Cristian Tudor POPESCU
Cristian Tudor POPESCU
54878 vizualizări 11 aug 2014

Sau măcar stând pe margine şi aplaudând aşa ceva.

Apelul la „plimbare” al Antenei 3 a însemnat pentru aceşti judecători de stradă două prilejuri extraordinare: 1. Să fie împreună cu cei de-un soi cu ei. 2. Să-şi aplice teoriile pe nişte fiinţe umane.

Singuri, n-ar îndrăzni să se năpustească, în spaţiul public, înjurând şi lovind, la o jurnalistă care nu face decât să filmeze, haita însă le dă curaj şi protecţie. Cei mai agresivi dintre „plimbăreţii” de ieri, cei care depistau şi izolau posibilii „băsişti”, au părul cărunt. Vârsta nu înseamnă neapărat înţelepciune, poate să aducă la fel de bine îngroşarea urâţeniei sufleteşti.

Ei sunt urmaşii, sau sunt chiar cei care, cu miile, aplaudau pe 14 iunie 1990 violenţele minerilor asupra unor civili nevinovaţi, aleşi după plete, ochelari, blugi sau fustă scurtă, fără ca vreun organ de ordine să intervină.

Apelul Antenei 3, precedat de nenumăratele ameninţări şi îndemnuri explicite la violenţă proferate de-a lungul anilor în special de angajatul M. Badea al zisului post, este echivalent cu chemarea lui Ion Iliescu adresată „oamenilor de bine” să facă ordine şi curăţenie în Piaţa Universităţii. Sau cu pregătirea muncitorilor din Vâlcea, în ultimele zile ale regimului ceauşist, să fie aruncaţi împotriva manifestanţilor de la Timişoara.

Împingerea unor mase de civili împotriva altora, pe deasupra şi pe dedesubtul legilor şi instituţiilor statului, este un procedeu specific conştiinţei totalitare. Ea se bazează întotdeauna pe o înşelătorie mediatică de proporţii – în cazul Antena 3, interzicerea funcţionării acestei televiziuni, de care n-a fost vorba niciun moment, aş fi protestat fără ezitare, scris şi oral, în faţa unei asemenea măsuri. Lucrătorii Antena 3 nu au decât a schimba un sediu, în care stau cu chirie, cu altul.

Bătrâneii feroce de ieri, săriţi în apărarea Antenei 3, erau aidoma celor care agitau ziarul Adevărul în iunie 1990  răcnind despre drogurile şi banii falşi de la sediile PNŢCD şi PNL. Ei poartă mai departe flacăra minciunii publice  agresive la un sfert de veac de la căderea comunismului.

Şi vor avea cui s-o transmită: viitorii judecători de stradă sunt acum nişte tineri pe care îi recunoşti dintr-o privire.

Citește și: