Gandul.info
Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2172 vizualizări 10 sep 2018

În seara aceasta, odată cu primele trei stele, evreii s-au aşezat la masa Ajunului de Rosh Hashana, Anul Nou evreiesc. Înmoaie felii de mere în miere şi îşi doresc unul altuia ca anul care începe, 5779, să fie mai dulce.

Nu e un praznic al exuberanţei, ci unul al reflecţiei. Nu e o sărbătoare laică, ci una profund religioasă. O zi cu nume - Capul Anului. (În ebraică, zilele săptămânii sunt numerotate, cu excepţia Shabbatului).

În noaptea asta o să vă şoptesc povestea lui Elisha, Omul cu Aripi. O poveste despre miracolul credinţei. Despre ceva ce trebuie să fii simţit şi voi, în clipa în care vi s-a părut că vă prăbuşiţi, iar Dumnezeu v-a prins în palma Lui.

Trăia odată, în secolul al doilea, în Ierusalimul ocupat de romani, un omuleţ foarte pios, pe numele său Elisha. Învelit în talith, cu filacteriile lipite de frunte şi înfăşurate pe braţul stâng, se ruga cât e ziua de lungă.

Decretul că vor fi ucişi toţi cei care poartă filacterii l-a prins pe Elisha sub măslinul unde rostea Rugăciunea Zorilor (Shema Israel, Adonai Eloheinu, Adonai Ehad…). A fost observat de un ofiţer şi omuleţul pios a luat-o la goană, încercând să intre în cetate şi să se piardă în mulţimea pestriţă. Auzea însă în ceafă răsuflarea urmăritorului. Şi-a ascuns filacteriile în pumni şi s-a oprit, făcându-se mai mic. Ce ţii în mâini? l-a întrebat ofiţerul. Aripi de porumbel, a bâiguit Elisha. Deschide palmele! i-a poruncit. Elisha a deschis palmele şi, în palmele lui, ofiţerul roman a văzut cu uimire aripile calde ale unui porumbel.

Subtilului exeget al Cabalei, Alexandru Şafran (1910, Bacău – 2006, Geneva), şef rabin al României şi apoi al Elveţiei, îi plăcea să amintească, de Rosh Hashana, următorul episod istoric: regele Prusiei, Frederic al II-lea i-a cerut într-o zi medicului său o dovadă a existenţei lui Dumnezeu. Acela i-a răspuns simplu şi pur: Evreii, majestate!

 

Citește și: