Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1645 vizualizări 2 ian 2019

Nu am nevoie de informaţii privilegiate, ca să încerc să ghicesc motivul demisiei intempestive a directorului Oficiului de Presă al Vaticanului, Greg Burke, şi a adjunctei sale.

Mai ales că Burke nu s-a deranjat măcar să confecţioneze vreun motiv. În ultima zi a anului, a aşternut pe contul său de Twitter câteva fraze de circumstanţă, menite să întreţină speculaţiile. “M-am alăturat Vaticanului în 2012. Experienţa a fost fascinantă, ca să spun doar atât. Mulţumesc, Papa Francisc. Un abrazo muy fuerte” (o îmbrăţişare foarte puternică). Într-o postare ulterioară, a ţinut să adauge că decizia a fost cântărită cu câteva luni înainte şi ambii sunt foarte împăcaţi cu ea. Cred că această precizare e menită mai degrabă să înlăture suspiciunea că plecarea ar avea legătură cu proaspăta numire a marelui vaticanist Andrea Tornielli ca director editorial în Departamentul de Comunicare.

În Curia Romană sunt tensiuni mari, Papa Francisc a reuşit să-i deranjeze pe mulţi cu principiile de la care nu abdică: înalţii prelaţi nu mai trebuie să ducă o existenţă de Prinţi ai Harului, trebuie să iasă din palate în mijlocul credincioşilor şi să slujească Biserica de campanie.

Retragerea directorului Burke, fără explicaţii, în mijlocul tensiunilor, e dovada unei lipse de curaj pe care nu i-o bănuiam.

Gestul său alimentează cele mai sinistre teorii conspiraţioniste, între care războiul iezuiţilor (care, de subliniat, n-au fost niciodată protejaţi de Papă) cu prelatura Opus Dei (şi unii şi ceilalţi dintotdeauna influenţi în zona de interfaţă a Sfântului Scaun cu media).

Odată cu plecarea lui Greg Burke, Suveranul Pontif pierde un pion important în şahul eclesiastic pentru reformarea Curiei.

Nu e din cale afară de greu de priceput, dacă urmărim mişcările din ultimele luni de la Departamentul de comunicare, mai precis din momentul demisiei monseniorului Dario Edoardo Viganò şi înlocuirea acestuia cu gazetarul Paolo Ruffini (nepot al regretatului cardinal Ernesto Ruffini).

Faptul că domnul Ruffini a fost luat pe nepregătite de demersul lui Burke şi tensiunile dintre cei doi, din martie anul trecut încoace, indică piatra de poticnire în persoana noului şef al Departamentului.

Dr.Alessandro Gisotti, înlocuitorul interimar al lui Greg Burke la Oficiul de Presă, are avantajul de a fi stat vreme îndelungată în preajma  părintelui Federico Lombardi (matematician de formaţie, predecesorul lui Burke), un iezuit cu o experienţă vastă.

Cert e că reforma în Comunicare s-a poticnit, dar nu e cel dintâi lucru de natură să îngrijoreze. Mult mai preocupantă în acest moment e singurătatea Papei Francisc, în mediul ostil al unora care nu sunt dispuşi să-şi piardă privilegiile.

Care va fi mesajul lui Dumnezeu în această criză a comunicării vom descoperi curând.

Apropo de statutul Sfântului Părinte între ordinele pe care trebuie să le armonizeze, o foarte subtilă anecdotă:

“Un franciscan, un dominican şi un iezuit iau cina împreună, când izbucneşte o furtună şi se stinge lumina.

- E mesajul lui Dumnezeu! se agită franciscanul. Dacă ne-ar fi fost de ajuns să fim luminaţi de razele binefăcătorului Soare, care scaldă în lumina sa întreaga viaţă a naturii, acum am mai fi păstrat oarece lumină în noi.

- De bună seamă, constată dominicanul, e o lecţie divină. Mai întâi, Dumnezeu a vrut să ne arate şi apoi să ne demonstreze că ne încumetăm să credem, din vanitate, non solum, că am îmblânzit forţele naturii, sed etiam, că am captat energia apelor. Şi astfel…

Dominicanul n-apucă să-şi încheie peroraţia. Se aprinde lumina. (Iezuitul se dusese să recupereze siguranţele)”.

 

Citește și: