Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1946 vizualizări 5 mar 2019

Krupp, Quandt, Vögler, Tengelmann, Flick… Nu e capul de listă al invitaţilor la vânătorile lui Ţiriac. Sunt cinci dintre cei 24 de mari industriaşi care, pe 20 februarie 1933, s-au întânit cu Hitler, înaintea alegerilor din 5 martie, ca să susţină financiar partidul nazist care era lefter. Au făcut-o fără comentarii şi au fost răsplătiţi cu generozitate, încât pentru fiecare dintre ei, Războiul a fost cea mai bună afacere.

Uzine concentraţionare, munca silnică a deportaţilor din lagăre închiriaţi industriei germane.

IG Farben, BMW, Telefunken, Daimler, Siemens, Agfa… “Nu vorbim despre nişte monştri antedeluvieni.(…). Societăţile lor au fuzionat uneori, dând naştere unor corporaţii atotputernice”.

Pe 20 ianuarie, nimeni nu avea de unde să ştie că moştenitorul lui Gustav Krupp urma să devină “unul dintre cei mai puternici oameni din Piaţa Comună, regele cărbunelui şi al oţelului, stâlpul păcii europene”.

A oferit 1.250 de dolari supravieţuitorilor Holocaustului, dar - îngrijorat că scăpaseră mai mulţi decât anticipase -   finalmente a scăzut suma la 500.

Am povestit foarte pe scurt şi fără emoţie o carte deznodătoare: “Ordinea de zi” a lui Éric Vuillard (Actes Sud, 2017, premiul Goncourt 2017).

Concluzia autorului: în principiu, “nu cazi de două ori în aceeaşi prăpastie”.

Înclin să cred că Europa nu poate cădea de două ori în aceeaşi prăpastie, citind mesajul de astăzi al preşedintelui Macron adresat cetăţenilor Europei - o însăilare de vorbe mari, incapabile să ascundă o înfricoşătoare lipsă de realism. Dar se poate prăbuşi în afundul propriei neputinţe.

 

Citește și: