Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1458 vizualizări 13 oct 2018

Mâine, Fericitul Giovanni Battista Enrico Antonio Maria Montini (Papa Paul al VI-lea) va fi canonizat.

Nu cred că s-ar fi simţit foarte confortabil să afle asta. A fost de o modestie patologică.

În 1963, la începutul celor şaiseprezece ani de pontificat, observa cu smerenie: ”Probabil că Dumnezeu m-a chemat la această slujire, nu pentru că aş avea vreo aptitudine ori pentru ca să conduc şi să salvez Biserica de greutăţile curente, ci ca eu să sufăr oricât de puţin pentru ea şi ca să fie clar că El, nu altcineva, o conduce şi o salvează”.

Am scris mult despre autorul Enciclicei Humanae Vitae, cel care a continuat şi încheiat Conciliul Vatican II.

A fost unul dintre cei mai lucizi Suverani Pontifi din istorie, un spirit profund analitic. Unii l-au considerat, pe nedrept, şovăielnic.

Imaginea cea mai pregnantă a slujirii sale e îmbrăţişarea frăţească cu Patriarhul Atenagoras, la Ierusalim, în 1964, urmată de ridicarea reciprocă a anatemelor aruncate în 1054.

Papa Montini ne-a oferit celebrul memento: ”Cineva ar trebui să ne atragă atenţia, chiar de la începutul vieţii noastre, că suntem pe moarte”.

Şi tot el a adus mamelor cel mai frumos omagiu: ”Fiecare mamă e aidoma lui Moise - nu intră în ţara făgăduită. Pregăteşte o lume pe care nu va apuca s-o vadă.”

Poporul de credincioşi care va fi prezent mâine, în Piaţa Sfântului Petru, la canonizare, trebuie să ştie că fostul Papă Paul al VI-lea şi-a vândut tiara (”a lui trei coroane puse una peste alta", cum spunea Eminescu) şi a împărţit banii săracilor.

 

Citește și: