Gandul.info
Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
3280 vizualizări 11 iul 2018

Încă de la bordul Air Force One, aflat în drum spre Belgia, preşedintele Donald J. Trump a trimis pe Twitter două mesaje de poziţionare, la interval de două ore. Omul crede că procedează ca în opera sa de referinţă, ”Arta negocierii”. (Apropo, am citit-o sperând să mă talentez şi am înţeles că suprema artă în negociere e cacialmaua).

Obsesiv-compulsiv, preşedintele Statelor Unite a reluat, de deasupra norilor, chestiunea cheltuielilor pentru înarmare şi a pus-o în directă legătură cu profiturile unei Uniunii Europene căreia îi ţine America, pe bani grei, umbrela de securitate. În aer a plusat ceea ce spusese la sol, catalogând drept ”delincvente” ţările care nu şi-au onorat angajamentul de 2 la sută din PIB pentru apărare.

Direct (şi dur) vizată – ”bogata” Germanie, ”controlată de Rusia” (în proporţie de 70 la sută, a ţinut să precizeze), ”prizonieră” a Rusiei. A pus şi degetul pe rană (pe una dintre ele, cea mai dureroasă): gazoductul Nord Stream 2.

Donald J. Trump cam are dreptate. Dar NATO nu e NAFTA. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord e o alianţă politico-militară unde, cât ai fi de preşedinte al Statelor Unite, principalul contributor, nu poţi bate cu pumnul în masă.

Cancelarul Merkel i-a răspuns în debutul Summitului, subtil: ”Putem întreprinde propriile noastre politici, putem lua decizii independente”. O replică aproape la fel de memorabilă precum cea de la prima lor întâlnire la Washington: Mă bucur că, în sfârşit, vorbim unul cu celălalt şi nu unul despre celălalt.

În fine, la conferinţa de presă de după bilaterală, cei doi au ieşit zâmbitori, iar preşedintele Trump n-a mai prididit să laude ”formidabila” relaţie cu Germania.  

N-am înţeles declaraţia preşedintelui României, care nici nu intrase bine în sediul NATO şi a ţinut, ca în anecdota cu şoricelul şi elefantul, să tropăie cu Trump: ”Împărţirea echitabilă a sarcinilor este necesară, nu putem să acceptăm ideea că unii contribuie şi alţii beneficiază”. E bine că suntem pe lista celor silitori, am primit pentru asta felicitări chiar pe peluza Casei Albe, dar - dacă preşedintele Americii şi-ar propune să calculeze la centimă – nu i-ar ieşi mai mult de 1,81. Până la 2 la sută şi până să ajungem noi furnizori de securitate în regiune, aşa cum, ambiţios, ne propunem, până să primim tot ce am achiziţionat (durează nişte ani) – ce şi cum am achiziţionat e altă, lungă, poveste – continuăm să ne prenumărăm printre beneficiari. Să ne răţoim şi noi la doamna Merkel nu e, momentan, cea mai bună idee. (Ministrul Fifor, se repezise să promită, zilele trecute: ”noi, la Summitul NATO, ne vom coordona cu Germania”).

Ce poate câştiga România (veşnic fără iniţiativă şi fără proiecte) în urma acestui Summit NATO? Noul comandament atlantic de la Norfolk, care – aşa cum asigura secretarul general Jens Stoltenberg, ”va muta forţe rapide peste Ocean, într-o manieră sigură”. De asemenea, în cadrul ”Readiness Initiative” (pentru care astăzi, în plen, preşedintele Iohannis l-a felicitat pe preşedintele Trump), poate, în curând, un comandament de trei stele pe teritoriul nostru (unde, din fericire, avem un lanţ de comandă complet pentru flancul estic).     

Între multele voci care s-au auzit dinspre Washington în aceste ultime zeci de ore, una (o să-mi aduc aminte a cui), a sunat aşa: Noi, americanii, vom supravieţui mandatului Trump. Nu ştiu ce va face restul omenirii... 

 

Citește și: