Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
4668 vizualizări 8 ian 2019

În Sala Regia a Palatului Apostolic, cu prilejul tradiţionalei întâlniri de început de an, în calitate de şef de Stat, Papa s-a adresat ambasadorilor acreditaţi la Vatican. E vizibil acum ceea ce vaticaniştii prefiguraseră: europocentrismul Bisericii Romano-Catolice s-a pierdut după întronizarea lui Francisc. Epicentrul atenţiei şi al speranţei nu mai e exclusiv “Occidentul ostenit” (sintagma îi aparţine lui Benedict al XVI-lea), iar “culturii întâlnirilor“ i s-au adăugat noi dimensiuni, în cadrul aşa-numitei “diplomaţii multilaterale”.

De pe tronul Sfântului Petru, Suveranul Pontif încearcă să împace misiunea sacerdotală cu cea seculară: “Sfântul Scaun nu vrea să se amestece în viaţa statelor, ci vrea să fie un ascultător atent şi sensibil la problematicile care interesează omenirea, cu dorinţa sinceră şi umilă de a fi în slujba binelui fiecărei fiinţe umane”. A zugrăvit arena internaţională ca paradigmă a dominării celor slabi de către cei puternici, a deplâns slăbiciunea organizaţiilor internaţionale. A invocat lipsa de soluţii a multilateralismului, ca şi racilele globalismului. A vorbit despre “noile forme de colonizare ideologică, deseori lipsite de respect faţă de identitatea, demnitatea şi sensibilitatea popoarelor”, despre tensiunile generate de o globalizare “prea rapidă şi dezordonată”.

Papa Francisc a subliniat că “trebuie acordată atenţie dimensiunii globale fără a pierde din vedere ce este local. În faţa ideii unei ”globalizări sferice”, care nivelează diferenţele şi în care particularităţile par a dispărea, e uşor să reapară naţionalismele, în timp ce globalizarea poate fi şi o oportunitate, în momentul în care ea este ”poliedrică”, adică favorizează o tensiune pozitivă între identitatea fiecărui popor, fiecărei ţări şi globalizarea însăşi”.

Sfântul Părinte a lansat un avertisment, făcând trimitere la perioada interbelică, “în timpul căreia tendinţele populiste şi naţionaliste au prevalat asupra acţiunii Societăţii Naţiunilor. Reapariţia acestor tendinţe astăzi slăbeşte progresiv sistemul multilateral, având drept rezultat o lipsă generală de încredere, o  criză de credibilitate a politicii internaţionale şi o marginalizare progresivă a membrilor mai vulnerabili din familia naţiunilor”.

S-a referit la politicieni (“politicianul bun nu trebuie să ocupe spaţii, ci să demareze procese”), chemaţi să asculte glasul popoarelor lor urmărind binele acestora, iar în organismele internaţionale să evite soluţiile “emoţionale şi pripite”, să-i apere pe cei slabi.

Viziunea spirituală a Papei asupra noii ordini mondiale a acordat spaţiu larg Orientului Mijlociu, refugiaţilor şi migranţilor, încercării “de a crea duşmănie între musulmani şi creştini”, dar şi zonei Africii şi Americii Latine.

De câteva ori pe parcursul alocuţiunii sale, a citat din istoricul discurs din 1965 al Papei Paul al VI-lea la tribuna ONU, care nu şi-a pierdut actualitatea:

”Trebuie să ne obişnuim să gândim în manieră nouă convieţuirea umanităţii, în manieră nouă căile istoriei şi destinele lumii.(…) Adică este ora în care să regândim originea noastră comună, istoria noastră, destinul nostru comun. Niciodată ca astăzi, într-o epocă de atâta progres uman, n-a fost necesar apelul la conştiinţa morală a omului. Pericolul nu vine nici de la progres, nici de la ştiinţă.(…) Pericolul adevărat se află în om, stăpân al instrumentelor tot mai puternice, apte la ruinare şi la cele mai înalte cuceriri!”.

 

Citește și: