Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2365 vizualizări 3 ian 2019

A trebuit, deci, să recitesc (n-o fac niciodată, mă jur) nişte texte din Vorbarul ultimilor, mulţi, ani. Pe 3 ianuarie 2013, scriam, de pildă, “Terapie în grup la Dependenţii Anonimi”. Am recitit pe diagonală şi n-am zâmbit deloc. M-a cuprins spaima: după şapte ani, Halloween-ul politic continuă, cu câteva măşti noi.

- Sunt Crin şi sunt dependent de suspendări. Suspendoholic.

- Bună, Criiiin. Cu ce te putem ajuta?

- Învăţaţi-mă cum poate fi suspendat un om pe săniuţă.

- Topeşte-i zăpada. Dar asta e o soluţie provizorie - iarna e lungă...

- Sunt Victor Viorel şi sunt dependent de viteză.

- Bună, Victooor Vioreeel. Ia-o mai încet! Nu poţi fi, deocamdată, şi preşedinte.

- Sunt Traian şi sunt dependent de grade.

- Bună, Traaaaian. Lasă-i Serviciile lui Ponta. O să te simţi mai uşurat.  

- Sunt Emil şi am fost dependent de Traian.

- Bună, Emiiiil. Felicitări! Tu nu mai ai nevoie de terapie.

- Sunt MRU şi sunt dependent de cosmetică, coafor şi cobe.

- Bună, MRRRRU. Renunţă măcar la cobe.

- Sunt Nelu şi sunt dependent de Buget.

- Care Nelu?!

- Sunt... n-aş vrea să-mi dau numele... dependentă de poşete...

- Buuuună, Elena.

- ...şi de pantofi.

- Buuuună, Elena.

- ...şi de Facebook.

- Buuuună, Elena.

- ...şi de p...

- ...B...

- ... de po...

- ...u...

- ...de pol...

-  Bun...

- ...de politică.

- Bună, tuturor. Să rostim împreună crezul nostru: Dă-ne, domnule Barosso, seninătatea să acceptăm ceea ce nu putem suspenda, dă-ne, doamnă Merkel, talentul să schimbăm ceea ce nu ne coafează, să coafăm ceea ce ne bugetează şi dă-ne, domnule Achille Van Rompuy, iscusinţa de a deosebi, pe cât se posibil, stânga de dreapta.

 

Citește și: