Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1668 vizualizări 23 ian 2019

Aachen (Aix-la-Chapelle), 22 ianuarie 2019: Merkel şi Macron, duetul Merkron, la umbra lui Carol Cel Mare, semnând Tratatul bilateral.

Un moment istoric, într-un loc strivit glorii apuse, avându-i ca protagonişti pe liderii celor două motoare ale Uniunii Europene: Germania şi Franţa.

Emmanuel Macron - un preşedinte a cărui autoritate se prăbuşeşte vertiginos în propria ţară şi Angela Merkel - un cancelar în retragere, sub privirile entuziast-aprobatoare ale preşedintelui Klaus Iohannis.

Tratatul e un răspuns la Brexit şi un răspuns dat tot mai numeroaselor mişcări extremiste din sânul Uniunii Europene. E greu de spus dacă un demers gândit ca un spectacol al forţei (documentul semnat ieri cuprinde 16 pagini de soluţii bilaterale) e răspunsul cel mai bun. Dacă nu cumva, în loc să aducă încredere şi coeziune, va stârni îngrijorarea celorlalţi 25, scepticismul celor care se consideră nu de ieri membri de rangul doi ai Uniunii Europene, dând apă la moara regimurilor iliberale.

Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, şi-a exprimat neliniştea, chiar în cadrul ceremoniei. “Permiteţi-mi s-o spun foarte răspicat: astăzi Europa are nevoie de un semnal clar de la Paris şi Berlin că o cooperare consilidată în formate mai mici nu e o alternativă”.

Celebrând “spiritul de la Aachen”, preşedintele României a rostit un discurs de un optimism robust: “Cheia unui proiect european viabil constă şi în deschiderea axei de cooperare franco-germane către o abordare inclusivă a iniţiativelor pe care le promovează la nivel european. Aceasta este modalitatea cea mai bună prin care poate fi întărită unitatea şi coeziunea statelor membre. În pofida unor diferenţe inerente de viziune cu privire la viitorul nostru european comun şi privind ritmul şi direcţia dezvoltării noastre, forţa coeziunii se va dovedi, sper, în cele din urmă mult mai puternică. Uniunea Europeană va dăinui şi în viitor prin deschiderea sa şi prin voinţa statelor membre de a acţiona în comun pentru a întări UE în plan intern şi extern. Aceasta este, de altfel, şi ideea fundamentală care ghidează mandatul României la Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Este esenţial ca viziunea pentru viitorul Uniunii să fie bazată pe priorităţi consensuale, care să evidenţieze valoarea adăugată a proiectului european şi să reflecte nevoile şi aspiraţiile cetăţenilor. Victoria consensului în relaţia franco-germană este un exemplu de urmat în acest sens”. O analiză vagă, paradoxală pe alocuri, dar nu îndeajuns de reţinută încât să se înscrie pe linia unui festivism prudent.

Nici după ceremonie, întrebarea unui jurnalist n-a reuşit să-i restituie preşedintelui Iohannis spiritul critic: ”După părerea mea, nu avem o situaţie în care revine în prim-plan o discuţie a cercurilor concentrice sau a Europei a celor două viteze, nu. Este vorba de un tratat bilateral, deci manifestarea de astăzi nu a fost una esenţial de Uniune Europeană, dar a fost una pentru viitorul Europei, iar acest tratat bilateral de colaborare întărită este, şi am spus-o şi înainte, foarte bun pentru coeziunea, pentru integritatea proiectului european. Deci, nu cred că de aici se va reveni la acea discuţie pe mai multe viteze”.

Totuşi, Tratatul de la Aachen desenează cu linii groase primul cerc. Nu riscă oare celelalte cercuri, cu cât vor fi mai îndepărtate de centru (respectiv Europa de Est) să fie abandonate influenţei ruseşti?

 

Citește și: