Gandul.info
Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
6330 vizualizări 5 sep 2018

Zăriţi personajul în aglomeraţia de pe scena publică? E bărbatul acela durduliu, bine cănit, cu o privire ageră îndreptată spre toate azimuturile, care dă scurte declaraţii între două avioane sau în faţa uşii Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI (denumirea te umple de speranţe).

A fost cineva. (Acum e ambasadorul României la Washington). Era o vreme când făcea şi desfăcea, încuia şi descuia.

Dumnezeul lui de Sfânt Petru a fost Traian Băsescu. Ăla l-a făcut om mare, cocoţându-l pe dosare (n-am găsit altă rimă).

Acum se ţine într-un curmei, dar tot nu se lasă. Un Iago, care se va răzbuna ca Miţa Baston: “Va veni o vreme şi nu cred că o să le facă plăcere unora, când voi putea să vorbesc mai mult dintr-o calitate, hai să spun privată”.

Înţeleg că unul dintre subiectele dezbătute ieri în Comisie, cel mai mediatizat, a fost: acoperiţii din presă.

L-am mai auzit vorbind despre acoperiţii din presă, când era directorul civil al SRI. Părea chiar mândru.

De ce i-aţi racolat? ar fi fost întrebat ieri. Pentru contra-propagandă, ar fi răspuns. (Repet “ar fi”, pentru că mă delectez nu cu o stenogramă, ci cu  declaraţiile preşedintelui Comisiei, Claudiu Manda).

Pentru contra. Pentru contra-propagandă! Contra cui? Ce fel de propagandă?

Directorul civil al SRI a fost un perfecţionist. A infiltrat tot. De la Neonatologie la Reînvierea.

A bricolat probabil redacţii întregi: plutonier-reporter, locotentent-redactor, general-senior editor.

A ţinut multe partide în poziţie de drepţi. Unele n-au luat pe loc repaus nici în ziua de azi.

A dezlegat Justiţia la ochi şi a legat-o cu ordin de zi pe unitate.

Acoperiţii i-au descoperit tot ce mişcă. Părea că nu-i scăpă  nimic. Doar pe Vâlcov nu l-au văzut, când au încercat să-l racoleze ruşii. Noroc că omul a spus nu. Norocul FSB (Federal'naia slujba bezopasnosti Rossiiskoi Federaţii). Ruble-i mai trebuiau ăstuia! Unde să le ascundă?

(Aproposito. Mă întreb ce spunea civilul Maior când prindea câte un român vândut americanilor? Să trăiţi!?).

Îl admir nespus. El e încă o probă că democraţia duce orice.

 

Citește și: