Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
9350 vizualizări 10 apr 2016

Dacă n-ar fi vorba despre Brookings şi despre Clifford G. Grady, n-aş risca – în noianul de teorii ale conspiraţiei – să reproduc ceea ce, deocamdată, e doar o construcţie logică.

Ce spune Grady? Porneşte de la constatarea că, până acum, Panama Papers pare un film ieftin de spionaj. Persoana care a furnizat cele peste unsprezece milioane de documente  Süddeutsche Zeitung (pe care sutele de jurnalişti de investigaţie care prelucrează informaţiile nu se arată curioşi s-o identifice) nu pare deloc una singură - amanta înşelată care îşi doreşte o lume mai bună, cum lăsau unii să se înţeleagă. Demersul e mult prea complicat ca să nu aibă în spate un întreg serviciu specializat.

Unii, între care mă număr, presupun că Statele Unite nu sunt străine de această operaţiune. Grady crede, dimpotrivă, că e mâna ruşilor, mai precis a Serviciului Federal de Monitorizare Financiară, aflat în subordinea directă a preşedintelui Putin. E vorba despre o instituţie de intelligence financiar, “recunoscută ca fiind cea mai puternică din lume, având monopol în ce priveşte informaţiile legate de spălarea de bani şi zonele offshore”.

Iată şi argumentele. Putin este, de departe, vedeta dezvăluirilor.  Însă acestea nu probează o legătură directă cu el. Presupuneri despre averea sa fabuloasă se tot fac de ani de zile, iar Panama Paper nu-i creează preşedintelui Rusiei prejudicii serioase, de felul celor pe care le creează şi le vor crea liderilor din democraţiile vestice. Absenţa informaţiilor relevante despre americani, fapt care le atrage suspiciunea că ar fi în spatele acestei afaceri, e parte a acestei inteligente operaţiuni ruseşti.

Documentele pot servi eventual unor ţări marginale pentru a-şi incrimina politicienii corupţi, vor distruge câteva cariere şi câteva destine, vor alimenta curentul anti-sistem, dar adevăratul scop al Panama Paper e de a transmite un mesaj liderilor euroatlantici care ar fi putut fi menţionaţi în documente, dar nu sunt, susţine Grady.

E vorba despre un şantaj subtil, o lovitură redutabilă:“Pentru ca informaţiile să funcţioneze ca armă de şantaj, trebuie ţinute secret. Odată dezvăluite, ca în cazul Panama Papers, devin inutile pentru şantaj. Valoarea lor e distrusă”. Tocmai de aceea, mesajul pe care îl transmit ar fi următorul: “Avem informaţii şi despre ticăloşiile voastre financiare. Ştiţi asta. Le putem păstra secrete, dacă veţi colabora cu noi. Cu alte cuvinte, cei menţionaţi public nu sunt ţintele. Cei care nu sunt menţionaţi sunt ţintele”. (The Guardian declarase că majoritatea celor unsprezece milioane de documente vor rămâne confidenţiale).

Scopul lui Putin nu este de a distruge - adaugă Clifford G. Grady - ci de a controla.

O cheie îndrăzneaţă de a citi Panama Papers. Încă nu îndeajuns argumentată, cum nici varianta Statele Unite nu este încă. Oricum, cea mai mare scurgere de informaţii financiare din istorie nu putea fi opera unei amante înşelate de Mossack sau de Fonseca.
 

Citește și: