Adrian Onciu
Adrian Onciu
4610 vizualizări 24 mai 2019

Ultima confruntare televizată se anunţa a fi decisivă. Cu doar câteva momente înainte de debutul emisiunii, cei şase invitaţi se străduiau să-şi estompeze emoţiile fireşti. Kelemen asculta la căşti ”Hai cu toţii, hai la vot / Să îi dăm lui Frans în bot”; Victor bătea mingea de baschet pe sub masă, printre picioarele moderatoarei; Dacian ţinea în gură o acadea, cu privirea în gol, gândindu-se la subvenţiile pentru crescătorii de porci de pe Riviera Franceză; Traian răsfoia (a câta oară?) numărul din Libertatea în care Elena apăruse în costum de baie; în fine, Ludovic şi Liviu se încăieraseră de la două pastile de Xanax scăpate pe jos.

În gradene, atmosfera ar fi fost liniştită dacă Viorica nu i-ar fi cerut lui Klaus parola ca să-i dea voie la toaletă.

Cu umerii dezgoliţi şi bluza de pijama pe jumătate descheiată, Denise trase pe nas o doză de substanţe psihotrope şi intră, destul de abrupt, în miezul problemei:

― Dragi telespectatori, pacienţi, medici şi asistente, am ajuns la confruntarea finală. Sper din tot sufletul să iasă cu bătaie. Astăzi vom discuta despre corectitudinea politică, încălzirea globală, armata UE şi noua formă de cenzură impusă de Bruxelles. Cine începe, vă rog?

Trezit din starea de reverie, Dacian îşi ascunse acadeaua sub fund şi ridică mâna.

― Dacă îmi este permis, aş dori să remarc un prim aspect care mă îngrijorează. Toţi cei şase invitaţi suntem bărbaţi. Pe viitor, dacă voi câştiga alegerile, proporţia va fi de patru femei la doi bărbaţi, apropo de corectitudinea politică.

― Se acceptă şi transsexuali? îl întrebă Liviu, pe un ton ironic.

― Sigur că da! Bruxelles-ul acceptă orice în materie de deviaţii sexuale. Dacă mi se va cere, în spiritul corectitudinii politice îmi voi face operaţie de schimbare de sex fără ezitare.

― Eu aş zice să treci şi la musulmani, îl provocă Ludovic.  Ca să fie panarama completă.

De lângă Ludovic, Traian izbucni în râs.

― Bine, băi Sică mandolină! În sfârşit i-ai spus-o securistului de la obraz.

În alte condiţii, Dacian ar fi reacţionat violent la atacul fără perdea, însă acum risca să fie penalizat de alegători. Înghiţi în sec şi-i dădură lacrimile.

Moderatoarea îi întinse paharul cu apă şi pastila de Xanax.

― Haideţi să ne calmăm, vă rog... Ce părere aveţi despre noua formă de cenzură, poate la fel de reprobabilă ca cea din perioada comunistă? Este normal ca afirmaţiile incorecte politic să fie sancţionate? Este OK ca reţeaua Madbook să îngrădească dreptul la libera exprimare?

Preşedintele Liviu se scărpină după ureche în căutarea unei replici fără cusur.

― Eu am scris multe prostii pe pagina de Madbook şi am primit mii de like-uri. Deci nu văd unde ar fi problema. Când este cazul, mă autocenzurez, dar în ultima vreme nu prea a fost cazul... Am spus ce
mi-a venit la gură sau ce mi-au scris consilierii mei din Israel.

― Pe care-i plăteşti din banii spitalului, nu-i aşa?

Intervenţia lui Victor îl lăsă pe Liviu perplex. Vru să-i răspundă dur, însă fu acoperit de fluierăturile din public.

Mai energic decât l-ar fi crezut cineva în stare, Klaus bătu cu putere în toba pe care-o ţinea în braţe, în ritmul scandărilor:

― Ho-ţii, ho-ţii, ho-ţii!

La rândul său, Victor scoase vuvuzela din chiloţii moderatoarei şi suflă în urechea lui Liviu. În continuare, Ludovic flutură ostentativ o pereche de cătuşe, în timp ce Traian lipi (la propriu) ştampila cu inscripţia HOŢ pe fruntea şefului spitalului.

― Gata, votat! Ha, ha, ha!

Dintr-odată vesel şi cu chef de polemică, Dacian se ridică de la masă şi-i turnă lui Liviu un borcan de magiun pe creştetul capului. Distracţia era maximă, doar Kelemen asculta la căşti, nostalgic, fragmente din colecţia audio a revistei România Mare.

Moderatoarea clipi des şi zâmbi la cameră. Conştientiza că ratingul o luase razna, emisiunea avea să devină cea mai vizionată din istoria recentă a televiziunii.

Umilit, dar încă stăpân pe situaţie, Liviu încercă să arunce bomba la momentul oportun:

― Vă anunţ solemn că la toamnă voi candida pentru preşedinţia spitalului.

Uralele de aprobare se suprapuseră peste huiduieli. Din gradene, CTP (un pacient care se credea comentator politic) sări şi-i smulse microfonul Denisei:

― Ce v-am povestit, stimată domnişoară?! Am avut dreptate, oameni buni! Individul ăsta abject vrea să scape de salonul fără clanţă! Să-l oprim acum, până nu-i prea târziu!

Aruncă o glugă neagră pe capul preşedintelui Liviu şi-l săltă în spate ca pe-un covor persan făcut sul. Ieşi cu el din studio, nu înainte de a oferi explicaţii din pragul uşii.

― Am informaţii clare de la servicii că Liviu vrea să fure alegerile. O să-l sechestrez în portbagajul meu de Solenza până luni, când se dă sentinţa... Viorico, te rog să-i ţii locul între timp. Şi luaţi aminte, nu contează cine votează. Contează cine numără voturile! Am plecat, auguri a tutti, fiţi cu ochii-n patru!

În urma lui CTP, Viorica îşi scoase tigaia la vedere, se rujă într-o nuanţă de roşu aprins, îşi băgă bluza de pijama în pantaloni şi-l ciupi de fund pe Klaus (aşa, în joacă). Bărbatul simţi un fior până-n vârful parului.

Apoi bătu toba cu nerv, surescitat la maxim, de parcă ar fi văzut în instrumentul ăla cel mai mare duşman:

― Ho-ţii, ho-ţii, ho-ţii!

Ajunsă pe scaunul lui Liviu lângă ceilalţi invitaţi, Viorica îi smulse acadeaua lui Dacian şi luă cuvântul:

― Ca să nu mai existe suspiciuni de fraudă, am luat decizia să devansez alegerile cu 48 de ore şi să anulez referendumul pentru că, printre altele, este cvasi-inutil. Oricum pacienţii au deosebitul talent de a alege exact ceea ce le face rău, dacă vorbim despre referendumuri ca cel cu familia tradiţională... În concluzie, ca să fie totul la vedere, vom vota doar noi, cei şase invitaţi din platou, în direct şi în exclusivitate la Demenţial TV.

Huiduielile şi înjurăturile din partea publicului o lăsară rece. Se ridică de la masă şi le împărţi colegilor buletinele de vot împreună cu ştampila. Pe urmă îl strigă pe amicul ei.

― Klaus, vino aici. Am nevoie de urna mobilă.

Cei şase ştampilară buletinele în dreptul favoriţilor. Victor rămase cu hârtia în aer:

― Unde introducem acest minunat obiect?

Zâmbitoare, Viorica îi smulse hârtia.

― Dă-o-ncoace!... Aşadar, primul vot valabil se duce la... PSD!

Bucuroasă, femeia ignoră deopotrivă huiduielile, aplauzele şi privirea indignată a lui Victor. Trase de chiloţii lui Klaus şi băgă votul în ”urnă”. Ceilalţi se grăbiră să o imite înainte ca Viorica să le vadă opţiunea.

Adormită cu capul pe masă (de la supradoza de Xanax), Denise tresări puternic când Viorica îi strigă la ureche să numere voturile.

Moderatoare bâjbâi cu mâna prin pantalonii lui Klaus şi recuperă cele şase buletine.

― Da, iată în sfârşit avem rezultatele finale! După numărarea a sută la sută dintre voturi, clasamentul se prezintă astfel: PSD 33,3%, PNL 16,6%, USR-Plus 16,6%, PMP 16,6%. Partidele UDMR şi Pro România nu au reuşit să atingă pragul electoral, din păcate.

Intenţionă să pună punct emisiunii, însă din regie i se transmise că pe fir aştepta să intre în direct CTP, cunoscutul comentator politic.

― Vă sun din curtea spitalului... Sunt uluit şi foarte ofticat pentru că, deşi l-am sechestrat pe Liviu în portbagaj, tot s-au produs fraude masive la vot. Pe viitor nu văd altă soluţie decât să dublăm porţia de medicamente primite de la Bruxelles... Pe de altă parte, am şi o mică satisfacţie, pentru că un spital de nebuni nu poate avea succes dacă-i condus de oameni sănătoşi... Ne vedem la toamnă, felicitări învingătorilor şi cinste învinşilor. Ultimii să nu fie trişti. Ca la orice olimpiadă, important este să participi.

(va urma)

Citește și: